Noutăţile şi modificările noului Cod Penal şi de Procedură Penală

[crix]

După cum ştiţi de astăzi avem un nou Cod Penal şi un nou Cod de Procedură Penală. Bune sau rele, noi trebuie să le aplicăm.

Vă propun să strângem aici cât mai multe modificări sau elemente de noutate ce afectează şi faza urmării penale, deci şi activitatea noastră. Să le sintetizăm şi dezbatem aici, astfel încât orice coleg să le poată parcurge uşor şi să-şi poată face o idee despre ce s-a modificat sau este nou în faza de urmărire penală.

Aşa că am să postez aici câteva noutăţi sintetizate frumos pe care le-am citit pe blogul judecătorului Dănileţ. Citiţi-le sunt utile.

 

 

Actele normative şi modificările lor până în prezent

 

• Noul Cod Penal este Legea 286/2009 (modificat şi însoţit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);
• Noul Cod de procedură penală este Legea nr. 135/2010 (modificată şi însoţită de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);
• Legea nr.252/2013 privind sistemul de probațiune (însoțită de Regulamentul său de aplicare aprobat prin HG 1079/2013);
• Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;
• Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (însoțit de  Regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate aprobat prin Hot.CSM 89/2013);
• Legea 300/2013 privind îmbunătățirea Legii nr.303/2004 privind cooperarea internațională în materie penală

Dacă există erori vă rog să corectaţi.

 

Infracţiunea are o nouă definiție: fapta prevăzută de legea penală (Codul penal și legile speciale cu dispoziții penale), comisă cu vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție), nejustificată (sunt cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămare) și imputabilă celui care a săvârșit-o (sunt cauze de neimputabilitate: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).

 

Faze procesuale şi organe judiciare

Procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.

 

Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.

 

Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.

 

Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ). 

 

Competenţă:

S-a restrâns categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie.

 

Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la curtea de apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii.

 

După începerea cercetării judecătoreşti nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de ICCJ, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau deja s-a pronunţat prima hotărâre. Justiţia este lăsată aproape de cetăţean chiar şi în caz de strămutare: astfel, un dosar se poate muta de ICCJ de la o curte de apel doar la o alta învecinată, iar strămutarea de la o judecătorie sau un tribunal se dispune de curtea de apel doar la o instanţă din circumscripţia ei şi numai pentru suspiciuni care vizează imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei. Şi procurorul poate cere de acum recuzarea judecătorului şi strămutarea  judecării cauzelor, păstrând de asemenea dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului.

 

Părţile şi subiecţii procesuali principali:

Victima infracţiunii este introdusă în proces ca persoană vătămată, iar dacă nu vrea să participe, trebuie să declare expres acest lucru, caz în care va putea fi audiată ca martor; când pretinde repararea prejudiciului, persoana vătămată se numeşte parte civilă.

 

Persoana cercetată se va numi suspect, iar când se pune în mişcarea acţiunea penală împotriva lui va fi inculpat. Asigurătorul va fi parte responsabilă civilmente.

 

Măsuri preventive:

Reţinerea poate fi dispusă de poliţist sau procuror pe 24 ore cu privire la suspect sau inculpat.

 

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare; ele se dispun în fiecare fază procesuală de cel care exercită funcţia respectivă; cauţiunea este de minim 1.000 lei.

 

Apare o nouă măsură preventivă: arestul la domiciliu, pe care o poate dispune doar un judecător pe 30 zile în cursul urmăririi penale, respectiv pe durată nedeterminată în cursul judecăţii.

 

Arestarea se poate dispune numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul suspectării de comitere a unor infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi 5 ani) în faza de primă instanţă.

 

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.

 

Forme restrânse ale procesului:

Va fi posibilă desfăşurarea unui proces în formă abreviată: în faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică, şi e de acord cu cuantumul pedepsei şi modul de executare propuse de procuror; acordul va fi avizat de procurorul ierarhic superior şi va fi încuviinţat de instanţa de judecată.

 

E posibil ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă legale.

 

Nesancţionarea inculpatului:

Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală dacă nu există interes public (principiul oportunităţii urmăririi penale), dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.

 

Dacă dosarul ajunge totuşi în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în 5 ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult 2 ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa – amânarea aplicării pedepsei.

 

Apărarea

Apărarea are noi drepturi şi obligaţii faţă de acum: avocatul are dreptul să participe la audierea oricărei persoane în cursul procesului şi are acces la dosar oricând, limitarea acestui drept fiind foarte strictă; ca urmare, nici nu mai este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală.

 

Când avocatul ales nu se prezintă şi este înlocuit de unul din oficiu, acestuia i se dă un termen pentru a pregăti apărarea, care în faza de judecată este de minim 3 zile. Dacă persoana ascultată de organul judiciar este obosită sau bolnavă şi îi este afectată astfel capacitatea fizică sau psihică, se întrerupe audierea. Atunci când inculpatul este trimis în judecată, lui i se va comunica rechizitoriul. Părţilor li se comunică sub semnătură drepturile şi obligaţiile procesuale. Orice audiere în această fază procesuală este, de regulă, înregistrată audio sau chiar audiovideo, în declaraţia luată se consemnează cine a pus întrebarea şi se semnează declaraţia de avocaţii tuturor părţilor, prezenţi.

 

Medierea:

Dreptul la un mediator se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali înainte de audiere. Există în continuare posibilitatea ca victima şi infractorul să încheie înţelegeri cu privire la pretenţiile civile, fie direct între ele (tranzacţie), fie prin intermediul unui terţ (mediere civilă în procesul penală) – în latura civilă a procesului aceasta va duce la soluţionarea acţiunii civile potrivit voinţei părţilor, iar în latura penală a procesului va constitui un element ca judecătorul să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori să reţină circumstanţe atenuante având ca efect reducerea pedepsei cu o treime şi chiar să dispună liberarea condiţionată a celui închis în penitenciar înainte de executarea în întregime a pedepsei.

 

Noul cod permite şi medierea penală, iar din acest punct de vedere vor exista două categorii de infracţiuni. O primă categorie este cea pentru care încheierea unui acord de mediere între infractor şi victimă va împiedica începerea sau desfăşurarea procesului penal (infracţiunile urmăribile la plângerea prealabilă şi cele urmăribile din oficiu dar pentru care este posibilă împăcarea). O a doua categorie este cea pentru care acordul de mediere poate constitui un element ca procurorul să renunţe la urmărirea penală şi să acorde infractorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligaţiile asumate prin acord.

 

Sesizarea organului judiciar:

Apar modificări la plângerea prealabilă: de la termenul de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului se trece la termenul de 3 luni de la data cunoaşterii comiterii faptei.

 

Celeritate:

Sunt prevederi care va duce la urgentarea soluţionării unui dosar: Când dosarul ajunge în faţa completului de judecată după ce a trecut de camera preliminară, cauza nu mai poate fi restituită la procuror. Orice schimbare de domiciliu a părţii se comunică în 3 zile, altfel citarea ei la domiciliul iniţial rămâne valabilă. Dacă inculpatul este arestat, termenele de judecată se dau la interval de maxim 7 zile. Inculpatul arestat poate solicita să fie judecat în lipsă. Se poate acorda doar un singur termen pentru angajarea apărătorului. În faza de judecată se vor readministra probele din faza de urmărire penală numai dacă acestea sunt contestate. Dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de 6 luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară.

 

Minorii:

Dacă victima este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acordarea asistenţei juridice este obligatorie. Pentru minorul păgubit, procurorul este cel care poate exercita acţiunea civilă dacă nu o face reprezentantul legal.

 

Dacă suspectul/inculpatul este minor, în proces se citează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a minorului (în faza de urmărire penală), respectiv Serviciul de probaţiune (în faza de judecată) şi e obligatorie efectuarea unui referat de evaluare de către acest serviciu. Reţinerea şi arestarea pot fi dispune numai excepţional. Minorii pot fi condamnaţi doar la măsuri educative neprivative sau privative de libertate.

 

Soluţionare:

Procurorul poate dispune netrimiterea în judecată prin clasare (când sunt impedimente legale la declanşarea sau desfăşurarea urmăririi penale) sau renunţare la urmărirea penală (când nu există interes public) – aceste soluţii pot fi atacate cu plângere la judecătorul de cameră preliminară. Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, şi numai ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă care se emite obligatoriu când există probe de vinovăţie a inculpatului.

 

În faţa instanţei de judecată sarcina probei revine în principal acuzării, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Probele nelegal obţinute sunt excluse din proces. Instanţa poate dispune achitarea sau încetarea procesului penal, respectiv condamnarea (numai când îşi formează convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.

 

Atunci când stabileşte anumite obligaţii în sarcina sa, procurorul, respectiv instanţa de judecată pot stabili prestarea unei munci în folosul comunităţii numai cu acordul inculpatului/condamnatului (ca obligaţie în caz de renunţare la urmărire penală, de amânare a executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv în caz de înlocuire a amenzii penale neplătite din motive neimputabile). Atunci când amenda penală nu se plăteşte cu rea-credinţă, sancţiunea este înlocuirea ei în închisoarea.

 

Căi de atac:

Dispare calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel, care este devolutiv în întregime. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru 5 motive care vizează doar legalitatea poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ICCJ. Mai sunt căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea  (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţională a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la CEDO), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.

 

Practică unitară:

Ca şi până acum, pentru soluţii definitive diferite în ce priveşte dezlegarea unor probleme de drept, ICCJ poate fi sesizată să pronunţe o decizie în interesul legii. Noul cod prevede că pentru procesele pe rol, instanţei de control judiciar unde se află cauză poate sesiza de asemenea ICCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea în drept ce comportă discuţii.

 

Executarea

Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai pentru două motive: boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil şi dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică; starea de graviditate sau copil mai mic de un an. S-a eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.

 

cristidanilet.wordpress.com

[smith]

 

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.

Din continutul art.211 C.P.P. nu cred ca rezulta ca pentru luarea masurii controlului judiciar este necesara existenta probelor si nu a indiciilor. La cum este formulat textul de lege se intelege ca pentru luarea masurii controlului judiciar este necesar sa fie indeplinite conditiile de la art.202 alin 1 C.P.P, adica indicii si probe. Acest aspect a fost discutat si in conferintele INM si am observat ca textul este interpretat in sensul ca sunt necesare indicii si probe, si nu exclusiv probe

Edited February 1, 2014 by smith

[Ecou]

Încărcati sa va concentrați pe faza de urmărire penala!

Lăsati judecata în sarcina altora...

[crix]

smith nu te contrazic. Ce am postat eu este punctul de vedere al judecătorului Dănileţ. El spune acolo mai sus:

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare. Probabil că din această cauză consideră necesare existenţa probelor.

Edited February 1, 2014 by crix

[crix]

Ai dreptate Ecou, îmi cer scuze.

 

Am mai găsit ceva ce ne interesează pe noi:

 

Minorii nu mai pot fi sancționați cu închisoarea, ci li se pot aplica (dacă au peste 16 ani, iar cei de 14-16 ani doar dacă au discernământ) numai măsuri educative – unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică maxim 4 luni, supraveghere 2-6 luni, consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni, asistarea zilnică 3-6 luni), altele privative de libertate (pentru minorii sancționați în trecut și dacă pedeapsa legală este ma mare de 7 ani: internarea într-un centru educativ 1-3 ani, internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani).

 

Cauzele care înlătură răspunderea penală: Termenul de prescripție penală pentru pedepsele cu închisoarea 15-20 ani se reduce la 10 ani. Pentru infracțiunile contra libertății și integrității sexuale față de un minor, termenul curge de la data majoratului. Unele infracțiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta își poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanșa procedura din oficiu), alte infracțiuni sunt urmăribile din oficiu dar victima și autorul se pot împăca (până la citirea actului de sesizare a instanței).

 

Reabilitarea: Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii până la 2 ani  sau cu suspendare sub supraveghere operează reabilitarea de drept dacă în curs de 3 ani condamnatul nu a mai comis o nouă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător; termenele de reabilitare sunt mai mici ca în Codul penal 1968.

 

În noul Cod penal sunt preluate și unele infracțiuni din legi speciale: cele privind traficul de persoane, protecția drepturilor copilului, comerțul electronic, executorii judecătorești, protecția martorilor, circulația pe drumurile publice (pe noul Cod va avea importanță alcoolemia la momentul recoltării probelor biologice, nu a conducerii!), regimul armelor și munițiilor, securitatea și sănătatea în muncă, cămătăria, combaterea criminalității informatice, exercitarea drepturilor electorale.

 

Cele mai multe infracțiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracțiuni din Codul penal și mai multe infracțiuni din șase legi speciale, părțile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există și un număr de 25 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală, în cazul cărora lipsa sau retragerea plângerii prealabile împiedică desfășurarea procesului penal.

Edited February 1, 2014 by crix

[selen]

Si cei ce nu au calitatea de politist judiciar ce fac la un furt din magazin?sesizare la sesizare? asa reiese din art 61 cpp, nu mai exista nici controlul bagajului,este inclus in perchezitia corporala  

[drAGO5]

Proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante.

[Ecou]

Si va audiem ca martori dacă consideram ca este necesar (scuzați cacofonia)

In alta ordine de idei, ca sa limitam întrucatva aceasta relativa aberație (polițistul martor ca in USA) este necesar ca pe viitor sa trecem cât mai mulți polițiști în politia judiciara.

De altfel, cred ca acest aspect reprezintă unul dintre scopurile primordiale ale Politiei Romane.

Toata lumea sau măcar majoritatea sa soluționeze dosare penale!

Totodată, am elimina din fobia trecerii la primarii

If you know what i mean...

Edited February 2, 2014 by Ecou

[selen]

drAGO5 citeste mai bine noul cpp,nu mai  intocmesti PV de constatare a infractiunii flagrante care ,inainte era mijloc de proba,acum e un .....sa nu zic

 

 

poate pana  imi termin concediul maternal(2016) se mai schimba

Mi e frica si de litera c) ```organele de ordine publică şi siguranţă naţională pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.``` oare vor sa-i includa si pe comunitari?

Edited February 2, 2014 by selen

[vinetu]

pai si daca nu mai fac pv de constatare a infr. flagrante ce naiba fac? cu ce acte merg la nr unic?

[Ecou]

pai si daca nu mai fac pv de constatare a infr. flagrante ce naiba fac? cu ce acte merg la nr unic?

Tu faci parte din politia judiciara dragule. Nu te mai agita. P-v-ul tau de constatare a infractiunii flagrante constituie mijloc de proba.

 

Este vorba de fostul art. 214 Cpp care acum s-a extins, astfel incat, orice organ de "ordine publica si siguranta nationala" (este necesara coroborarea expresiei cu unele legi de organizarea si functionare ale unor institutii anume), care nu are calitatea de politie judiciara, poate constata o infractiune, intocmind un proces-verbal care constituie doar act de sesizare si nu proba.

 

Politia locala si in trecut, teoretic, conform Legii nr. 155/2010, intocmea un astfel de document...

 

Problema in sine consta in faptul ca politistii care nu detin calitatea de politia judiciara, care constata infractiuni, "au decazut" (scuzati-mi expresia) de la rangul de organ constatator, la cel de martor...din punctul de vedere al procedurii penale...

Exprimandu-ma eufemistic, este o oarecare denaturare a exercitiului autoritatii publice...daca vreti neaparat o interpretare pseudofilozofica...

 

:/

 

Am o tema de pragatire profesionala realizata in acest sens...

Poate aranjez maine sa o posteze adminul aici...

Edited February 2, 2014 by Ecou

[vinetu]

huh, thanks   Nu ne-ar strica; am stick-ul pregatit

Edited February 2, 2014 by vinetu

[manfreD]

Ecou, asteptam cu interes acea tema de pregatire profesionala

[drAGO5]

drAGO5 citeste mai bine noul cpp,nu mai  intocmesti PV de constatare a infractiunii flagrante care ,inainte era mijloc de proba,acum e un .....sa nu zic

Art. 293. - (1) Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.

(2) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savarsit infractiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.

(3) In cazul infractiunii flagrante organele de ordine publica si siguranta nationala intocmesc un proces-verbal, in care consemneaza toate aspectele constatate si activitatile desfasurate, pe care il inainteaza de indata procurorului.

Edited February 3, 2014 by drAGO5

[vinetu]

concret: 1.am constatat o infractiune flagranta. 2. intocmesc pv ul de constatare a infractiunii flagrante 3. completez fisa infr sesizate si le trimit cu adresa la parchet pt unic?( urmand ca apoi cand vine dosarul inapoi sa fac verificarile la PC, institutia prefectului, cazier, etc si rezolutia de iup fata de fapta comisa?)  sau pasul 3 este sa intocmesc si rezolutia aia de iup fata de fapta si sa le trimit toate la nr unic?

[drAGO5]

Vinetu, iti spun cum am procedat eu astazi, pentru ca iar ma pun unii sa citesc mai bine  Aveam plangere prealabila inregistrata la penal. Am intocmit fisa infractiunii sesizate ca si pana in prezent, fara a mai trece insa faptuitorul si totodata si ordonanta de incepere a urmaririi penale cu privire la fapta. Am intocmit o singura adresa catre parchet cu propunerea de atribuire a numarului unic si de confirmare a propunerii de iup fata de fapta. Nu am trecut numele faptuitorului, deoarece aceasta calitate nu prea mai exista, facandu-se referire la aceasta denumire doar in 2-3 articole, precum si pentru faptul ca la conferintele INM s-a stabilit ca chiar daca este indicata in plangere ca faptuitor o anumita persoana, nu rezulta automat ca este considerat si autor al faptei, decat in situatia in care exista si alte probe si indicii temeinice, care vor fi stranse ulterior. Nu poate fi trecut ca faptuitor nici pentru faptul ca tu efectuezi cercetari cu privire la fapta in aceasta faza nu cu privire la persoana si chiar poti propune clasarea ori renuntarea la urmarire penala, fara sa faci referire la vreo persoana anume. O sa apara practica judiciara si se va stabili concret cum se va actiona, in functie de parchete. Iti mai pot spune ca in cazul unei infractiuni flagrante ,unde pe langa procesul-verbal incheiat, mai ai o cercetare la fata locului, o declaratie, doua pe coala alba de la presupusi martori, inclusiv de la persoana cercetata si alte acte ce pot constitui ulterior probe, poti propune prin aceeasi ordonanta atat iup fata de fapta cat si efectuarea in continuare de cercetari fata de persoana banuita. Practica o vom face cu totii si vom face schimbul de experienta aici pe forum, insa trebuie sa acceptam ca momentan nimeni nu le stie pe toate, putem gresi, dar daca avem bunavointa ne perfectionam pe parcurs.

[vinetu]

multam drAGO5 pt parerea ta cu privire la infr flagrante. Dar la infractiunile sesizate prin 112?ce zici?  merg trimise la parchet pt nr unic sesizarea din oficiu(art 292 NCPP) si ordonanta de iup fata de fapta? Nu vreau sa fiu insistent, vreau doar sa vad cum lucrati voi fiindca la mine, nu am pe cine intreba:( colegii ridica din umeri, la fel ca si prim procuroarea si procurorul care ma ia la rost ca nu am citit si nu m-am documentat.

[drAGO5]

Vinetu, Indiferent de modul de sesizare, practica este la fel, insa normal trebuie sa mai faci in plus un proces-verbal de sesizare din oficiu, daca nu ai plangere si te limitezi doar la fisa de 112. Procurorii nu spun pentru ca nici ei nu stiu, insa pana cand ajung dosarele la ei o sa se documenteze.

 

     Pentru Selen si modificarile din Legea nr.255/20013 spun de procesul-verbal :

195. La articolul 293, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:(3) În cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.(4) Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală.

   

Scuse ,ma grabeam si am intrat intr-un cpp neactualizat.

[vox]

Sunt binevenite aceste discutii cu privire la documentele intocmite de noi in toate situatiile intanlite...Stiti ce mi se pare dubios?..pana in prezent nu a venit nici o hartiuta cu rol de indrumare de la cei in drept de la MAI sau IGPR...pe la parchete e haos si procurorii dau din umeri ...Nu ne ramane decat sa ne sfatuim singuri si sa aplicam asa cum putem, studiind si interpretand noile coduri..si iarasi, si iarasi : sindicatele nu au nici o reactie. ei sunt cei la care cotizam si se inghesuie sa ne vanda carti cu noile coduri.atat !!! normal, ca doar nu fac baietii cercetare penala si ii doare fix in cot !!..

[vinetu]

as mai avea o nelamurire. Pana acum, la infractiunile de la circulatie se retinea PC si i se dadea cond auto dovada cu drept de circulatie 15 zile sau fara drept de circulatie. de asemea, daca se impunea, ridicam si placutele si ii dadem o dovada in baza art 97 din cp. Acum??? in ce baza ii mai retin PC? art.85-87 din OUG au fost abrogate...dar placutele cu nr de inmatriculare?

 

art.293 alin.4) din CPP  Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală.- in baza lui pot sa ridic placutele, spre exemplu, dar cum facem cu PC si cu dovada?

Edited February 3, 2014 by vinetu

[selen]

Acum infractiunile rutiere sunt si in CP si au ramas si 195,.....

[vinetu]

art.85-87 din OUG 195/2002 rep.au fost abrogate

[metalu]

sunt in CP.

[vinetu]

@metalu, intrebarea mea era alta. Stiu ca infractiunile astea de la art.85-87 din OUG 195/02 rep au fost abrogate din OUG 195/02 si sunt prev. acum de CP, cu unele modificari.

[Marius]

Am o tema de pragatire profesionala realizata in acest sens...

 

Am postat-o eu într-un topic nou aici:

 

Mulţumirile le merită Ecou.