Secţiunea 2 - Constituirea şi activitatea Consiliului | Regulile procedurii disciplinare | Individualizarea sancţiunilor

Constituirea Consiliului

Art. 115. – (1) La nivelul fiecărei unităţi se stabileşte prin dispoziţie a şefului unităţii un colectiv de ofiţeri de poliţie definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritate morală, competenţă profesională şi credibilitate, din rândul cărora se vor numi, pentru fiecare caz în parte, membrii Consiliului. 
(2) Membrii colectivului prevăzut la alin. (1) se numesc pe o perioadă doi ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Aceștia participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară organizat prin grija structurilor de resurse umane.
(3) Consiliul se numește pentru fiecare caz în parte, dintre ofițerii de poliție prevăzuți la alin. (1), la nivelul unității conduse de persoana care are competența de numire a polițistului cercetat. Consiliul are în componenţă 3 membri titulari și 3 membri supleanți, care trebuie să fie cel puţin egali în grad profesional sau în funcţie cu poliţistul cercetat, numiţi de şeful unităţii.
 (5) La desemnarea membrilor Consiliului se urmărește ca unul dintre membri să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi unul dintre membri să aibă studii juridice. Același membru poate îndeplini ambele condiții.

Activitatea Consiliului

Art. 116. – (1) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a propune măsuri şefului unităţii care a dispus efectuarea cercetării prealabile.
(2) Concluziile Consiliului cu privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru şeful unităţii, iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară are caracter consultativ.

Regulile procedurii disciplinare 

Art. 117. – (1) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite, în condiţiile legii, copii ale documentelor neclasificate pentru a le utiliza în scopul fundamentării apărării sale.
(2) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după audierea poliţistului. Audierea poliţistului trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul poliţistului de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
(3) Pe parcursul cercetării prealabile, precum şi în faţa Consiliilor, poliţistul are dreptul să fie asistat, la cerere, de către un poliţist din cadrul organizaţiei sindicale sau profesionale din care face parte ori de către un alt poliţist./ să fie asistat, la cerere, de către un apărător ales.
(4) Drepturile prevăzute la alin. (3) se exercită, în toate cazurile, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiei deţinerii nivelului corespunzător de acces la informaţii clasificate nu constituie motiv de amânare a cercetării.
(5) Pe perioada procedurii disciplinare, în situaţia în care poliţistul a săvârşit o abatere disciplinară ce poate influenţa cercetarea, şeful unităţii are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea, fără ca prin aceasta să îi fie afectat dreptul la apărare. 
(6) În cazul în care pe parcursul procedurii disciplinare rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală sunt sesizate organele judiciare competente. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei.
(7) Şedinţele Consiliilor nu sunt publice.

Individualizarea sancţiunii disciplinare

Art. 118. – La stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama, cumulativ, de:
a) conduita profesională a poliţistului;
b) circumstanţele reale şi personale ale poliţistului;
c) cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare;
d) împrejurările în care abaterea a fost săvârşită;
e) gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii;
f) preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise; 
g) existenţa antecedentelor disciplinare ale poliţistului, care nu au fost anulate sau ridicate ca recompensă ori radiate de drept, în condiţiile legii.