Recompense morale sau materiale

Art. 111. – (1) Pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor de serviciu poliţiştilor li se pot acorda recompense morale sau materiale, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, după cum urmează:
a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare;
b) felicitări;
c) mulţumiri scrise;
d) diplome de merit şi distincţii;
e) ordine, decoraţii şi medalii, însemne onorifice în condiţiile legii;  
f) titluri de onoare, în condiţiile legii;  
g) înscrierea, la absolvire, pe placa de onoare a instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului a gradului profesional, numelui şi prenumelui şefilor de promoţie;
h) arme albe sau arme de foc, în condiţiile legii;
i) premii în bani sau obiecte, acordate în condiţiile legii.
(2) Pentru merite deosebite în activitate, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. b) şi următoarele condiţii:
a) jumătate din stagiul minim în gradul profesional deţinut este împlinit sau se împlineşte în cursul anului calendaristic respectiv;  
b) poliţistul nu este sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
c) poliţistul nu este pus la dispoziţie în cazul prevăzut la art. 73 alin. (2). 
d) raportul de serviciu al poliţistului nu este suspendat.
(3) Pe parcursul întregii cariere, poliţistul poate beneficia de cel mult două avansări în grad profesional înaintea împlinirii stagiului minim.

 Cercetarea disciplinară

Abateri disciplinare – (vezi model proiect OUG)

Art. 112. – (1)  Încălcarea cu vinovăţie de către poliţist a îndatoririlor, atribuţiilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei pe care o deţine şi a normelor de etică şi deontologie, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie/ potrivit legii, să fie considerate contravenţii sau infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:

a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului poliţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;/ săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori în uniformă sau cu declinarea calităţii de poliţist;
b) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii, obligaţii, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale;
c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, superiori ierarhici şi alte persoane cu care intră în contact în exercitarea atribuţiilor de serviciu; ;(a se vedea lit.a – prevede acela;i lucru)
d) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;(a se vedea lit.b – prevede acelasi lucru)
e) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
g) nerespectarea de către poliţistul de poliţie judiciară a dispoziţiilor procurorului, date în scris şi în conformitate cu legea ( a se vedea lit. m – prevede acelasi lucru);
h) neexecutarea, executarea în mod necorespunzător ori cu întârziere a atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor şefilor ierarhici sau executarea acestora cu încălcarea legii; 
i) nerespectarea din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a lucrărilor, întârzierea în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu;
j) nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei, cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
k) lipsa nemotivată de la serviciu;
l) imixtiunea în activitatea altui poliţist;
m) nerespectarea în mod nejustificat de către poliţistul de poliţie judiciară a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;
o) obstrucţionarea activităţii de control, audit public intern sau de cercetare disciplinară, prin orice mijloace;
p) neefectuarea cercetării disciplinare, în condiţiile, termenele şi procedurile stabilite, potrivit legii, de către poliţiştii însărcinaţi cu astfel de competenţe;
q) utilizarea unor expresii inadecvate, de natură să afecteze prestigiul poliţiei în cuprinsul actelor şi lucrărilor întocmite de poliţist;
r) încălcarea normelor de etică şi deontologie ale poliţistului precum şi a jurământului de credinţă.

Sancţiunile disciplinare

Art. 113. - (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţistului sunt:

a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
c) amânarea avansării în grade profesionale pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) amânarea promovării în funcţii superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
e) retrogradarea din funcţie cel mult până la nivelul de bază al gradului profesional deţinut, prin numirea într-o funcţie, într-o unitate aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate. În cazul poliţiştilor care ocupă o funcţie de conducere, sancţiunea poate să constea în numirea pe o funcţie de conducere vacantă de nivel inferior, dacă prin aceasta sunt respectate celelalte cerinţe specifice de ocupare prevăzute în fişa postului./retrogadarea în funcţie pe o perioadă de până la un an.
f) destituirea din poliţie.

(2) Poliţistul se află sub efectul sancţiunii disciplinare: 

a) 6 luni de la aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. a);
b) în perioada pentru care au fost aplicate sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d); 

(3) Evidenţa tuturor sancţiunilor disciplinare se ţine de către structurile de resurse umane şi constituie cazierul disciplinar. 

(4) Sancţiunile disciplinare ce se pot aplica cursanţilor, elevilor şi studenţilor sunt cele prevăzute în regulamentele de organizare şi funcţionare ale instituţiilor de formare şi pregătire respective.

Cercetarea prealabilă

Art. 114. – (1) Stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se fac după efectuarea cercetării prealabile şi numai după ce s-a probat vinovăţia celui în cauză. 

 (2) Cercetarea prealabilă se dispune de persoana care are competența de numire în funcție sau de șeful ierarhic care a luat la cunoştinţă, pe orice cale, de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unității conduse de persoana care are competența de numire în funcție, în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 120, de ofițeri anume desemnați.

(3) În cazul poliţiştilor de poliţie judiciară, declanşarea cercetării prealabile se poate efectua şi la sesizarea procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a conducătorului parchetului sub supravegherea căruia îşi desfăşoară activitatea aceştia.

(4) Ofiţerii pentru efectuarea cercetării prealabile prevăzuți la alin. (2) se desemnează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice, alții decât cei prevăzuți la art. 115 alin. (1) și trebuie să fie cel puţin egali în grad profesional sau în funcţie cu poliţistul cercetat. 

(5) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, se poate dispune conexarea acestora.

(6) După efectuarea cercetării prealabile, ofițerul desemnat înaintează dosarul consiliului de disciplină, denumit în continuare Consiliul.

Art. 115. – (1) La nivelul fiecărei unităţi se stabileşte prin dispoziţie a şefului unităţii un colectiv de ofiţeri de poliţie definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritate morală, competenţă profesională şi credibilitate, din rândul cărora se vor numi, pentru fiecare caz în parte, membrii Consiliului. 
(2) Membrii colectivului prevăzut la alin. (1) se numesc pe o perioadă doi ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Aceștia participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară organizat prin grija structurilor de resurse umane.
(3) Consiliul se numește pentru fiecare caz în parte, dintre ofițerii de poliție prevăzuți la alin. (1), la nivelul unității conduse de persoana care are competența de numire a polițistului cercetat. Consiliul are în componenţă 3 membri titulari și 3 membri supleanți, care trebuie să fie cel puţin egali în grad profesional sau în funcţie cu poliţistul cercetat, numiţi de şeful unităţii.
 (5) La desemnarea membrilor Consiliului se urmărește ca unul dintre membri să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi unul dintre membri să aibă studii juridice. Același membru poate îndeplini ambele condiții.

Activitatea Consiliului

Art. 116. – (1) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a propune măsuri şefului unităţii care a dispus efectuarea cercetării prealabile.
(2) Concluziile Consiliului cu privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru şeful unităţii, iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară are caracter consultativ.

Regulile procedurii disciplinare 

Art. 117. – (1) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite, în condiţiile legii, copii ale documentelor neclasificate pentru a le utiliza în scopul fundamentării apărării sale.
(2) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după audierea poliţistului. Audierea poliţistului trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul poliţistului de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.
(3) Pe parcursul cercetării prealabile, precum şi în faţa Consiliilor, poliţistul are dreptul să fie asistat, la cerere, de către un poliţist din cadrul organizaţiei sindicale sau profesionale din care face parte ori de către un alt poliţist./ să fie asistat, la cerere, de către un apărător ales.
(4) Drepturile prevăzute la alin. (3) se exercită, în toate cazurile, cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiei deţinerii nivelului corespunzător de acces la informaţii clasificate nu constituie motiv de amânare a cercetării.
(5) Pe perioada procedurii disciplinare, în situaţia în care poliţistul a săvârşit o abatere disciplinară ce poate influenţa cercetarea, şeful unităţii are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea, fără ca prin aceasta să îi fie afectat dreptul la apărare. 
(6) În cazul în care pe parcursul procedurii disciplinare rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală sunt sesizate organele judiciare competente. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei.
(7) Şedinţele Consiliilor nu sunt publice.

Individualizarea sancţiunii disciplinare

Art. 118. – La stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama, cumulativ, de:
a) conduita profesională a poliţistului;
b) circumstanţele reale şi personale ale poliţistului;
c) cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare;
d) împrejurările în care abaterea a fost săvârşită;
e) gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii;
f) preocuparea pentru înlăturarea consecinţelor faptei comise; 
g) existenţa antecedentelor disciplinare ale poliţistului, care nu au fost anulate sau ridicate ca recompensă ori radiate de drept, în condiţiile legii. 

Art. 119. – (1) După analizarea cauzei în Consiliu, şeful unităţii unde s-a efectuat cercetarea prealabilă poate dispune una dintre următoarele măsuri:

a) clasarea dosarul în cazul constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, a prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat; 
b) reanalizarea cazului de către Consiliu;
c) emiterea actului de sancţionare a celui în cauză.

(2) Cercetarea și aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne. 

(3) În funcţie de gravitatea abaterii disciplinare şi circumstanţele care au condus la comiterea acesteia, aplicarea sancţiunii disciplinare, poate avea loc şi fără efectuarea cercetării prealabile, dacă poliţistul îşi recunoaşte în scris vinovăţia referitor la fapta imputată.

(4) Pentru aceeaşi abatere nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară.

Termene de aplicare a sancţiunii disciplinare

Art. 120. – (1) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data luării la cunoştinţă despre comiterea faptei care poate constitui abatere disciplinară, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii acesteia. 

(2) Termenul de 1 an pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se suspendă în următoarele situaţii:

a) până la data la care şeful unităţii ia la cunoştinţă de actul prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal, în cazul în care fapta poliţistului întruneşte atât elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, cât şi ale unei fapte prevăzute de legea penală;
b) până la data reluării activităţii poliţistului aflat în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, în misiuni ori ale cărui raporturi de serviciu sunt suspendate.

Contestarea sancţiunilor disciplinare

Art. 121. – Sancţiunea aplicată este executorie şi poate fi suspendată de instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza pe fond.

(2) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, pentru anularea sau modificarea actului administrativ de sancţionare, fără parcurgerea procedurii plângerii prealabile.

Reglementarea internă a răspunderii disciplinare

Art. 122. – Modul de constituire, organizare şi funcţionare a Consiliilor, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 123 – (1) Răspunderea civilă a polițistului se angajează pentru:

a) pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului oricărei unități;
b) nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) daunele plătite de orice unitate, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(2) Repararea pagubelor aduse unității în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către șeful unității a unui ordin sau a unei decizii de imputare, după caz, în termen de 90 de zile de la constatarea pagubei sau prin asumarea unui angajament de plată.

(3) Împotriva ordinului sau decizii de imputare prevăzută la alin. (2) funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrative în termen de 15 zile de la comunicare. Ordinele sau deciziile de imputare rămase definitive ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ constituie titluri executorii. 

(4) Dreptul șefului unității de a emite ordinul sau decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. 

(5) Repararea pagubelor aduse unității în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) se dispune în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 121/1998  privind răspunderea materială a militarilor, cu modificările și completările ulterioare, ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător.