Statutul profesional
Art. 2. – (1) Poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice care poartă, de regulă, armament şi uniformă şi exercită atribuţiile date în competenţa Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare ministerul şi a celorlalte structuri ale acestuia, care au posturi prevăzute a fi încadrate cu poliţişti.  
Poliţistul este funcţionar public cu statut special, învestit cu exerciţiul autorităţii publice care poartă, de regulă, armament şi uniformă şi exercită atribuţiile  stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.
(2) Statutul special este conferit de natura şi condiţiile speciale de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de riscurile misiunilor îndeplinite, care pot afecta viaţa şi integritatea fizică şi psihică a poliţistului, siguranţa sa şi a familiei sale, de obligaţiile, îndatoririle, restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, incompatibilităţile şi sistemul de carieră specifice.
(3) Calitatea de poliţist poate fi dobândită numai în condiţiile prezentei legi.

Art. 3. – Autoritatea publică cu care este învestit poliţistul se exercită exclusiv în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi asigurării respectării legii şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi Statului Român, în limitele legii.

Principiile serviciului public poliţienesc desfăşurat de poliţist

Art. 4. – Activitatea desfăşurată de poliţist are la bază următoarele principii:
a) principiul legalităţii;
b) principiul egalităţii în faţa legii;
c) principiul gradualităţii şi proporţionalităţii;
d) principiul imparţialităţii, nediscriminării şi echidistanţei;
e) principiul supremaţiei interesului public; 
f) principiul profesionalismului;
g) principiul confidenţialităţii, integrităţii profesionale şi loialităţii;
h) principiul stabilităţii în funcţia publică;
i) principiul predictibilităţii în cariera de poliţist;
j) principiul subordonării ierarhice şi profesionale.

Stabilitatea în exercitarea funcţiei 
Art. 6. – Politistul beneficiază de stabilitate şi predictibilitate în exercitarea funcţiei, în condiţiile prezentei legi.

Norme de etică şi deontologie
Art. 7. – Standardele de conduită ale poliţistului se stabilesc prin Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Art. 8. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) autoritate ierarhică – puterea de comandă exercitată între niveluri decizionale diferite; 

b) cariera poliţistului – ansamblul situaţiilor şi efectelor juridice care intervin de la data naşterii raportului de serviciu, până la data încetării acestuia, potrivit actelor normative în vigoare şi opţiunilor individuale ale poliţistului, în funcţie de nevoile instituţiei, de cunoştinţele, aptitudinile, abilităţile, experienţa şi motivaţiile profesionale şi personale; 

c) familia poliţistului – soţul sau soţia acestuia, precum şi copiii şi părinţii aflaţi în întreţinerea legală a poliţistului;

d) funcţii similare – funcţii prevăzute în statele de organizare cu acelaşi coeficient de ierarhizare şi grad profesional;

e) motive imputabile – acele situaţii care presupun culpa poliţistului în legătură cu acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale manifestate ca decurgând din calitatea deţinută;

f) norme de competenţă – reguli prin care se conferă drepturi şefilor de unităţi pentru realizarea cel puţin a uneia din următoarele competenţe: naştere, modificare sau stingere a raporturilor de serviciu ori acordarea de recompense şi aplicarea de sancţiuni, stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;

g) program de lucru – intervalul orar în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile de serviciu, prevăzute în fişa postului;

h) stat de organizare – document care cuprinde structura posturilor prevăzute în organizarea unităţilor ministerului, cu specificarea tipurilor şi categoriilor de funcţii, precum şi a elementelor specifice acestora; 

i) funcţii de specialitate – acele funcţii care, pentru a putea fi ocupate, potrivit cerinţelor prevăzute în fişa postului, impun existenţa uneia sau mai multor specializări ori calificări profesionale pentru care ministerul nu poate asigura formarea profesională iniţială sau continuă prin reţeaua proprie de instituţii de învăţământ;

j) specialişti – poliţişti încadraţi pe funcţii de specialitate, determinate potrivit prezentei legi, care dobândesc acest statut ca urmare a transferului din instituţii publice din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, a promovării concursului sau examenului prevăzut de art. 23 alin. (2) şi (5) sau prin încadrare din sursă externă;

k) sursă externă – sursă de recrutare a poliţiştilor specialiști, cuprinzând absolvenţi ai unor instituţii de formare profesională, altele decât cele ale ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului;

l) unitate – structură aflată în cadrul/subordinea/coordonarea ministerului cu denumire şi stat de organizare propriu şi al cărei şef are competenţă de naştere, modificare sau stingere a raporturilor de serviciu ori acordare de recompense şi aplicare de sancţiuni, şi/sau, după caz, calitatea de ordonator de credite;

m) inspectorat general/similar – reprezintă unitatea centrală aflată în cadrul/ subordinea/ coordonarea ministerului, cu competenţă materială şi teritorială generală naţională în domeniul de activitate stabilit prin actele normative în vigoare;

n) şef nemijlocit – persoana care ocupă funcţia de conducere imediat superioară;

o) şef direct – persoana care ocupă funcţia de conducere imediat superioară şefului nemijlocit;

p) şef ierarhic – este funcţia de conducere faţă de care poliţistul se află în raporturi de subordonare în linie directă;

r) recrutare – activitatea desfăşurată în scopul identificării şi atragerii persoanelor care îndeplinesc condiţiile stabilite de actele normative în vigoare şi care doresc să devină angajaţi ai ministerului;

s) tutelă profesională – activitatea desfăşurată pentru sprijinirea integrării socio-profesionale a poliţiştilor, precum şi pentru integrarea în activitatea practică a elevilor şi studenţilor în unităţile ministerului, în cadrul perioadei de stagiu sau de probă, după caz.

Exercitarea autorităţii ierarhice
Art. 10. – (1) Exercitarea autorităţii ierarhice implică asumarea deciziilor în raport cu atribuţiile exercitate potrivit legii. La aprecierea oportunităţii dispoziţiilor şi măsurilor adoptate trebuie avut în vedere scopul măsurii dispuse în raport cu mijloacele folosite.
(2) Şefii ierarhici nu pot să dea îndrumări sau dispoziţii poliţiştilor de poliţie judiciară privind modul de efectuare a urmăririi şi cercetării penale, procurorul fiind singurul competent în acest sens. 
(3) Măsurile pentru aducerea la îndeplinire, de către poliţişti şi/sau poliţişti  de poliţie judiciară, a dispoziţiilor date de procuror, coordonarea şi verificarea modului de îndeplinire a acestora, în termenele stabilite şi asigurarea resurselor necesare, se aprobă prin ordin comun al ministrului afacerilor interne şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Orice poliţist are obligaţia de a executa întocmai şi la timp, instrucţiunile, dispoziţiile şi ordinele date de şeful ierarhic, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile legale. Şefii ierarhici răspund pentru legalitatea ordinelor, instrucţiunilor şi dispoziţiilor emise şi transmise poliţiştilor din subordine.
(5) Fiecare şef ierarhic evaluează şi stabileşte proporţionalitatea mijloacelor utilizate pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor date poliţiştilor din subordine. Evaluarea mijloacelor utilizate se face prin raportare la normele de dotare şi înzestrare aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(6) Poliţistul răspunde pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, în condiţiile legii. 
(7) Poliţistul este obligat să se abţină de la executarea ordinelor, dispoziţiilor şi misiunilor vădit ilegale, având obligaţia de a-şi informa de îndată şefii despre aceasta, pe cale ierarhică. Abţinerea de la executarea ordinelor, dispoziţiilor şi misiunilor ilegale nu atrage răspunderea disciplinară a poliţistului.    

Corpuri şi grade profesionale
Art. 11. – (1) Poliţiştii fac parte din corpul ofiţerilor de poliţie sau din corpul agenţilor de poliţie.
(2) Pe parcursul carierei, în cadrul fiecărui corp, poliţiştilor li se acordă grade profesionale, ierarhizate după cum urmează: 
I. Corpul ofiţerilor de poliţie
a) subinspector de poliţie;
b) inspector de poliţie;
c) inspector principal de poliţie;
d) subcomisar de poliţie;
e) comisar de poliţie;
f) comisar şef de poliţie;
g) chestor de poliţie;
h) chestor principal de poliţie;
i) chestor şef de poliţie;
j) chestor general de poliţie.
II. Corpul agenţilor de poliţie:
a) agent de poliţie; 
b) agent principal de poliţie;
c) agent şef adjunct de poliţie;
d) agent şef de poliţie;
e) agent şef principal de poliţie.

Admiterea în corpul profesional
Art. 12. – (1) Pentru admiterea în corpul ofiţerilor de poliţie sunt necesare studii universitare cu diplomă de licenţă sau studii superioare de licenţă, ciclul I de studii universitare şi a programului de studii de master, ciclul II de studii universitare ori ciclul I de studii universitare.
(2) Pentru admiterea în corpul agenţilor de poliţie sunt necesare studii postliceale absolvite cu diplomă sau, în cazul specialiştilor, cel puţin studii liceale absolvite cu diplomă de bacalaureat, care să asigure specialitatea postului, în măsura în care aceasta nu poate fi asigurată prin studii postliceale.

Pregătirea şi evoluţia profesională a poliţistului 
Art. 13. – (1) Pregătirea şi evoluţia profesională a poliţistului se realizează potrivit regulilor generale stabilite prin prezenta lege şi a normelor cu privire la carieră aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(2) Normele de competenţă privind naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor de serviciu ori acordarea de recompense şi aplicarea de sancţiuni se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Dobândirea şi pierderea statutului de poliţist

Dobândirea statutului de poliţist

Art. 14. – Statutul de poliţist se dobândeşte la data acordării primului grad profesional sau echivalării  în condiţiile art. 129 a gradelor militare sau profesionale. Cu aceeaşi dată se nasc raporturi de serviciu între poliţist şi minister.

Condiţii pentru dobândirea statutului de poliţist

Art. 15. – (1) Statutul de poliţist poate fi dobândit de orice persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română; 
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) are vârsta de minim 18 ani;
e) pe baza testelor şi examenelor de specialitate rezultă că este aptă din punct de vedere medical, fizic şi psihologic pentru exercitarea funcţiei publice cu statut special;
f) nu a fost condamnat definitiv pentru fapte pentru care nu a intervenit reabilitarea ori nu se află în curs de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni; 
g) are un comportament corespunzător cerinţelor de conduită impuse de calitatea de poliţist;
h) nu este membru al unui partid politic ori al unei forme de asociere cu caracter politic; 
i) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege;
j) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani.

(2) Baremele şi criteriile fizice, medicale şi psihologice prevăzute la alin. (1) lit. e) se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne. Examenele medicale de specialitate şi testele psihologice se efectuează în clinici şi laboratoare autorizate din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) conduce la refuzul recrutării.

Pierderea statutului de poliţist

Art. 16. – Statutul de  poliţist  se pierde la încetarea raporturilor de serviciu, în condiţiile art. 81. Încetarea raporturilor de serviciu, se constată sau se dispune după caz, prin act administrativ emis potrivit  normelor de competenţă. 

Recrutarea şi formarea profesională a poliţiştilor

1 Recrutarea poliţiştilor

Recrutarea prin instituţii de învăţământ

Art. 17. – (1) Poliţiştii provin, cu prioritate, din rândul absolvenţilor instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului.

(2) Poliţiştii pot proveni şi din rândul absolvenţilor altor instituţii de formare profesională iniţială din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională ori din afara acestuia, la care s-au format pentru nevoile ministerului. Criteriile specifice de recrutare a candidaţilor la concursurile de admitere în alte instituţii de formare iniţială decât ale ministerului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Recrutarea specialiştilor

Art. 18. – (1) Încadrarea specialiştilor se poate realiza exclusiv pe funcţii de specialitate.

(2) Recrutarea pentru concursul sau examenul organizat în vederea încadrării pe funcţii de specialitate se realizează cu prioritate, din rândul poliţiştilor care au dobândit şi specialitatea corespunzătoare cerinţelor postului.

(3) În situaţia în care, în urma desfăşurării concursului sau examenului prevăzut la alin. (2), funcţiile nu au fost ocupate, se organizează un nou concurs sau examen cu recrutare din sursă externă.

(4) Concursurile sau examenele prevăzute la alin. (2) şi (3) se organizează la nivel naţional, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. 

Admiterea agenţilor în corpul ofiţerilor de poliţie

Art. 19.  Agenţii de poliţie sunt admişi în corpul ofiţerilor de poliţie, în condiţiile prezentei legi, prin absolvirea cu diplomă de licenţă a cursurilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, denumită în continuare Academie, forma de învăţământ cu frecvenţă redusă sau prin încadrarea pe funcţii specialitate, potrivit art. 18 alin. (1) şi (2).

Art. 19 - Agenţii de poliţie sunt admişi în corpul ofiţerilor de poliţie, în condiţiile prezentei legi, prin absolvirea cu diplomă de licenţă a cursurilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, denumită în continuare Academie, forma de învăţământ cu frecvenţă redusă.

alin. (2) - prin excepţie, admiterea agenţilor în corpul ofiţerilor de poliţie, pe funcţii de conducere sau execuţie vacante, se face condiţionată de vechime şi studii.

alin. (3) – funcţiile de conducere vacante din MAI se ocupă prin avansarea poliţiştilor din sistem, prin concurs sau examen. Pot participa la concurs sau examen pentru ocuparea posturilor vacante de conducere, persoanele care au o vechime de cel puţin 4 ani ca poliţist. Agenţii de poliţie pot ocupa posturi vacante de conducere, prin examen sau concurs de avansare în funcţie, până la nivelul funcţiei de şef birou sau a unei funcţii similare acesteia.

Condiţii generale pentru elevi şi studenţi
Art. 20. – Candidaţii la concursurile de admitere în instituţii de formare profesională ale ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) - i) la data recrutării.

Admiterea în instituţii de formare profesională iniţială ale ministerului
Art. 21.  – (1) Concursurile pentru admiterea în Academie se organizează:
a) pentru absolvenţi de studii liceale cu diplomă de bacalaureat.
b) pentru agenţi de poliţie, pe locuri special alocate la specializarea ordine şi siguranţă publică din cadrul  Facultăţii de Poliţie din cadrul Academiei, forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. 
(2) Pentru a participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b), agenţii de poliţie trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fi desfăşurat activitate ca poliţist minim 2 ani;
b) să nu aibă raporturile de serviciu suspendate;
c) la ultima evaluare să fi obţinut calificativul „Foarte bine”/la ultima evaluare să fi obţinut calificativul „Bine”;
d) să nu se afle la dispoziţia unităţii, ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
(3) La concursurile pentru admiterea în instituţii de formare profesională iniţială ale ministerului pot participa absolvenţi de studii liceale cu diplomă de bacalaureat care îndeplinesc condiţiile generale pentru elevi şi studenţi, prevăzute la art. 20.

Dobândirea şi pierderea calităţii de elev sau student
Art. 22. – (1) Candidatul admis în instituţia de formare profesională iniţială a ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului este înmatriculat ca student sau, după caz, ca elev.
(2) Calitatea de elev sau student se pierde:
a) dacă oricare din condiţiile generale pentru elevi şi studenţi prevăzute la art. 20 nu mai sunt îndeplinite;
b) atunci când raporturile acestuia cu instituţia de formare profesională a ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului încetează anterior absolvirii, inclusiv prin exmatriculare.

Semnarea angajamentului
Art. 23. – (1) La data înmatriculării, studenţii şi elevii trebuie să semneze un angajament prin care se obligă ca, după absolvire, să îşi desfăşoare activitatea în funcţia de poliţist pe o perioadă de 10 ani. 
(2) În momentul dobândirii calităţii de student de către agenţii de poliţie, perioada de angajament rămasă neefectuată se cumulează cu cea prevăzută la alin. (1). 

Asigurarea şi echivalarea îndeplinirii serviciului militar activ
Art. 24. – (1) În curricula de învăţământ a instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului se prevede, în primul an de studii, un curs de pregătire militară, respectiv un modul de pregătire militară, în scopul asigurării îndeplinirii serviciului militar activ, potrivit Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Studenţilor şi elevilor din instituţiile de formare profesională iniţială ale ministerului care nu dobândesc statutul de poliţist, li se asigură echivalarea îndeplinirii serviciului militar activ şi li se acordă, în condiţiile legii, gradul militar de soldat, fruntaş sau caporal, în rezervă, în raport cu nota de promovare a cursului/modulului prevăzut la alin. (1), în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Finalizarea formării profesionale iniţiale
Art. 25. – (1) Finalizarea formării profesionale iniţiale se face prin examen de absolvire în cazul agenţilor de poliţie şi prin examen de licenţă în cazul ofiţerilor de poliţie. 
(2) Absolvenţii instituţiilor de formare profesională iniţială care nu promovează examenul prevăzut la alin. (1) sunt obligaţi să se prezinte la sesiunea următoare, organizată în condiţiile legii.
(3) Lipsa de la examenul prevăzut la alin. (1) sau nepromovarea la două sesiuni atrage nedobândirea statutului de poliţist. 
(4) Absolventul care, din motive justificate, nu s-a prezentat la examenul prevăzut la alin. (1) poate susţine acest examen dacă de la finalizarea studiilor până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(5) Absolvenţii Academiei proveniţi din rândul agenţilor de poliţie care nu promovează examenul de licenţă sunt menţinuţi în specialităţile din care provin cu gradul deţinut anterior absolvirii cursurilor Academiei. 
(6) Până la promovarea examenului prevăzut la alin. (1) absolvenţii nu beneficiază de prevederile prezentului statut.

Formarea profesională iniţială a specialiştilor
Art. 26. – (1) După încadrarea în funcţia de poliţist, specialiştii transferaţi din instituţii publice din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau încadraţi din sursă externă trebuie să urmeze un curs pentru iniţierea în carieră, cu durata de până la 60 de zile, în primul an de la încadrare, organizat în condiţii stabilite potrivit normelor cu privire la carieră aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(2) Cursul prevăzut la alin. (1) se finalizează cu un examen de absolvire. Specialiştilor care nu promovează examenul de absolvire le încetează raporturile de serviciu, în baza actului administrativ emis potrivit normelor de competenţă. 

3 Formarea profesională continuă

Art. 27. – (1) Ministerul, prin instituţiile de formare profesională proprii, asigură formarea profesională continuă a poliţiştilor pentru dezvoltarea competenţelor profesionale necesare exercitării atribuţiilor specifice funcţiei de poliţist.
(2) Poliţistul poate urma programe de formare profesională continuă finanţate de către minister şi organizate în ţară sau în afara ţării, dacă programul respectiv se circumscrie necesităţilor unităţii în care este încadrat. Participarea se aprobă de şeful unităţii din care face parte poliţistul, în limita fondurilor aprobate pentru programe de formare profesională  continuă conform prevederilor legale în vigoare.
(3) Poliţistul poate fi trimis cu acordul său la programe de formare profesională continuă în străinătate, în interesul ministerului, în condiţiile legii.

Art. 28. – Categoriile, formele, modul de desfăşurare şi durata programelor de formare profesională continuă a poliţistului în instituţiile de formare profesională ale  ministerului, precum şi condiţiile de participare a poliţistului la programe de formare profesională în ţară sau în străinătate se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Debutul şi evoluţia în carieră

1 Acordarea gradelor profesionale

Jurământul de credinţă

Art. 29. – (1) Înaintea acordării primului grad profesional, persoana care urmează să fie numită în funcția de poliţist depune jurământul de credinţă.

(2) Jurământul de credinţă se depune în prezenţa şefului instituţiei de formare profesională iniţială a ministerului sau, dacă persoana prevăzută la alin. (1) nu este absolventă a unei instituţii de formare profesională iniţială a ministerului, în prezenţa şefului unităţii care o încadrează şi a doi poliţişti.

(3) Jurământul de credinţă are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu responsabilitate şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. 

(4) Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere.

(5) Jurământul de credinţă se semnează de persoana care urmează să fie numită în funcția de poliţist şi de şeful instituţiei de formare profesională iniţială a ministerului sau şeful unităţii, precum şi de poliţiştii asistenţi.

(6) Jurământul de credinţă se contrasemnează de ministrul afacerilor interne şi se păstrează la dosarul personal al poliţistului. O copie a înscrisului se înmânează poliţistului.

(7) Refuzul depunerii jurământului de credinţă, consemnat prin încheierea unui proces-verbal, semnat de persoanele prevăzute la alin. (2), atrage neacordarea statutului de poliţist.

(8) Semnarea jurământului de credinţă presupune şi acordul implicit al poliţistului pentru efectuarea unor verificări de specialitate, în condiţiile legii.

Competenţe privind acordarea gradelor profesionale

Art. 30. – (1) Acordarea gradelor profesionale se face de către:

a) Preşedintele României, la propunerea ministrului afacerilor interne, pentru gradele de chestor de poliţie, chestor principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie;
b) ministrul afacerilor interne, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie;
c) inspectorii generali/similari, pentru agenţii de poliţie.

(2) Acordarea gradelor profesionale se face de persoana care are competenţa de acordare potrivit alin. (1), după îndeplinirea condiţiilor şi promovarea examenelor prevăzute la art. 32.

Acordarea primului grad profesional

Art. 31. – (1) Absolventului cu diplomă de licenţă sau echivalentă al instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie.

(2) Absolventului cu diplomă al instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului sau care formează personal pentru nevoile ministerului, din învăţământul postliceal, i se acordă gradul profesional de agent de poliţie.

(3) Îndiferent de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite şi de nivelul acestora, raportate la atribuţiile din fişa postului, persoanelor prevăzute la art. 18 li se acordă grad profesional de subinspector de poliţie pentru absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă respectiv de agent de poliţie pentru absolvenţi cu diplomă, din învăţământul liceal ori postliceal.

(4) Pentru situaţia prevăzută la alin. (3) vechimea realizată în calitate de agent de poliţie în unităţile ministerului nu se consideră vechime în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, necesară acordării gradului profesional de subinspector de poliţie.

Condiţii pentru acordarea gradului profesional următor

Art. 32. – (1) Pentru acordarea gradului profesional următor, poliţistul trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) să fi împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut sau acesta să se împlinească în cursul anului calendaristic respectiv;  
b) să fi fost evaluat la ultimele 2 evaluări cu calificativul cel puţin „Bine”;
c) să promoveze examenul pentru acordarea gradului profesional respectiv.

(2) Pentru acordarea gradului profesional de chestor de poliție, pe lângă îndeplinirea condițiilor de la alin. (1) sunt necesare studii universitare de master în specialitate.

(3) Avansarea în gradele profesionale a poliţiştilor se face, de regulă, după împlinirea stagiului minim în grad.

(4) Perioada în care poliţistul nu a fost evaluat nu intră în calculul stagiului minim în grad.

(5) Organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru obţinerea gradului profesional următor se stabilesc prin normele aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(6) La încetarea raportului de serviciu, cu excepţia situaţiei în care încetarea s-a produs din motive imputabile acestuia, poliţistului i se acordă gradul profesional următor dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).

(7) Stagiul minim pentru avansarea în gradele profesionale este de 5 ani, cu excepţia gradelor profesionale de la chestor de poliţie la chestor general de poliţie, pentru care nu se stabilesc stagii minime. 

(8) Poliţistul poate fi înaintat în gradul profesional următor la expirarea stagiului minim, la solicitarea sau cu acordul său chiar dacă funcţia pe care este încadrat are prevăzut un grad profesional mai mic decât gradul profesional în care este înaintat, în condițiile alin. (1) şi (2).

Acordarea gradelor profesionale următoare

Art. 33. – (1) Acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceluiaşi corp profesional, se face în ordinea ierarhică a gradelor profesionale, astfel cum sunt prevăzute la art. 11, în limita numărului aprobat anual prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Gradele profesionale se acordă, prin avansare, cu ocazia zilelor aniversare ale armelor sau, dacă acestea nu sunt stabilite prin lege, de ziua Poliţiei Române şi de Ziua naţională a României.

(3) Gradele profesionale se pot acorda şi în tot cursul anului, pentru:

a) poliţiştii prevăzuţi la art. 111 alin. (2);
b) poliţiştii care au fost răniţi şi cei care au fost încadraţi şi într-un grad de invaliditate ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu;
c) poliţiştii care şi-au sacrificat viaţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. b), se acordă gradul profesional următor, fără a fi îndeplinite condiţiile de la  art. 32.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (3) lit. c), se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie, pentru agenţii de poliţie, respectiv gradul profesional următor, pentru ofiţerii de poliţie, fără a fi îndeplinite condiţiile de la  art. 32. 

Perioada de stagiu şi perioada de probă
Art. 34. – (1) După acordarea primului grad profesional poliţiştii sunt încadraţi pentru o perioadă de stagiu sau, în cazul specialiştilor proveniţi din sursă externă, pentru o perioadă de probă.
(2) Perioada de stagiu sau de probă este de 3 luni, pentru agenţii de poliţie, şi de 6 luni pentru ofiţerii de poliţie. 
(3) Pe perioada de stagiu poliţiştii sunt încadraţi pe funcţii de debutant.
(4) Pe perioada de probă specialiştii sunt încadraţi pe funcţii corespunzătoare gradului profesional acordat, prevăzute cu cel mai mic coeficient de ierarhizare din statul de organizare.
(5) Pe perioada de stagiu sau de probă, poliţiştii sunt sprijiniţi pentru integrarea socio-profesională în unităţile în care sunt încadraţi şi sunt incluşi în programe de tutelă profesională.

Definitivarea în funcţia de poliţist
Art. 35. – (1) La expirarea perioadei de stagiu sau de probă, poliţistul susţine examen pentru definitivarea în funcţia de poliţist.
(2) Nedefinitivarea în funcţia de poliţist atrage încetarea raporturilor de serviciu, în baza actului administrativ emis potrivit normelor de competenţă.
(3) Prin excepţie, în cazul nepromovării examenului de definitivare în profesie, agenţii de poliţie absolvenţi ai Academiei rămân în corpul agenţilor de poliţie, cu gradul deţinut anterior absolvirii cursurilor Academiei.

Recunoaşterea stagiului de cotizare
Art. 36. – Perioada de stagiu şi perioada de probă constituie stagiu de cotizare în specialitate la stabilirea pensiei, potrivit legii.

Debutul şi definitivarea poliţiştilor care revin în activitate
Art. 37. – Prevederile art. 34 - 36 se aplică şi poliţiştilor ale căror raporturi de serviciu au încetat, în condiţiile legii, la încheierea unor noi raporturi de serviciu cu unitatea, în condiţiile
prezentei legi.

Reglementări interne privind debutul şi definitivarea în funcţia de poliţist
Art. 38. – Organizarea şi desfăşurarea activităţii pe perioada de stagiu şi de probă, modalitatea de includere în programele de tutelă profesională precum şi metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în funcţia de poliţist se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Limite de vârstă ale carierei poliţistului
Art. 39. – (1) Limitele de vârstă până la care poliţiştii sunt menţinuţi în serviciu sunt vârstele standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislaţia din materia asigurărilor sociale şi pensiilor care sunt aplicabile personalului din instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
(2) La momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) poliţistului îi încetează raporturile de serviciu în temeiul actului administrativ emis potrivit normelor de competenţă.
(3) În raport cu nevoile de încadrare, poliţiştii pot fi menţinuţi în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani, după cum urmează:
a) cu aprobarea anuală a ministrului afacerilor interne, pentru ofiţerii de poliţie;
b) cu aprobarea anuală a inspectorilor generali/similari pentru agenţii de poliţie.

Concursuri şi examene în cariera poliţistului
Art. 40. – (1) În cariera sa, poliţistul poate ocupa  funcţii de execuţie şi de conducere prin susţinerea unor concursuri sau examene, cu excepţia situaţiei în care prezenta lege prevede altfel. 
(2) Examenele se organizează în situaţia în care, la împlinirea termenului de depunere a candidaturilor pentru concurs, se înscrie un singur poliţist care îndeplineşte condiţiile de participare. În situaţia în care mai mulţi poliţişti care îndeplinesc condiţiile de participare îşi depun candidaturile, se organizează concurs.

Clasificarea funcţiilor poliţiştilor
Art. 41. – (1) Funcţiile poliţiştilor se diferenţiază prin grad profesional, clasă de salarizare şi coeficient de ierarhizare.
(2) Funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt funcţii de execuţie şi funcţii de conducere, iar după nivelul studiilor necesare pentru ocuparea lor sunt funcţii prevăzute cu studii superioare şi funcţii prevăzute cu studii medii sau postliceale.
(3) Salarizarea poliţiştilor este stabilită prin lege. 
(4) Funcţiile care pot fi ocupate de poliţişti sunt prevăzute în Anexă. Funcţiile poliţiştilor, pe clase de salarizare, coeficienţi de ierarhizare şi grade profesionale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în raport cu nivelul ierarhic la care îşi desfăşoară activitatea poliţiştii.
(5) Asimilarea altor funcţii de conducere din cadrul ministerului şi entităţilor din structura/ subordinea/coordonarea ministerului cu cele prevăzute în Anexă se face prin ordin al ministrului afacerilor interne
(6) Echivalarea funcţiilor publice prevăzute a fi ocupate de poliţişti, în condiţiile legii, cu funcţii publice generale sau specifice ori contractuale, după caz, se realizează prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau, după caz, al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(7) Ministerul are competenţa generală de gestiune a funcţiilor poliţiştilor.

Încadrarea pe funcţii
Art. 42. – (1) Poliţiştii pot fi numiţi, potrivit normelor de competenţă, în funcţii de execuţie și de conducere prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale cel puțin egale cu gradele profesionale pe care le au.
(2) Prin excepție de la alin. (1), poliţistul poate fi numit, la solicitarea sau cu acordul acestuia, într-o funcţie vacantă inferioară gradului profesional pe care îl are.

Prima funcţie
Art. 43. – (1) Absolvenţii instituţiilor de formare profesională ale ministerului sunt repartizaţi şi numiţi în funcţii de execuţie cu atribuţii directe în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor sau respectarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute la nivelul structurilor teritoriale din cadrul inspectoratelor generale sau similare beneficiare sau în funcţii prevăzute în structuri subordonate unităţilor teritoriale, potrivit legii.
(2) Absolvenţii proveniţi din alte instituţii de învăţământ, care formează personal pentru nevoile ministerului, sunt repartizaţi şi numiţi  în funcţii de execuţie potrivit specialităţilor dobândite.
(3) Pentru o perioadă de 3 ani de la numirea în funcţie în condiţiile alin. (1) şi (2), raporturile de serviciu ale poliţiştilor pot fi modificate numai la o structură de acelaşi nivel, cu respectarea specialităţii ori profilului de muncă, exceptând situaţiile de reorganizare a unităţii şi de punere la dispoziţie. 

Funcţiile specialiştilor
Art. 44. – (1) Specialiştii pot ocupa exclusiv funcţii pentru care sunt prevăzute studii în specializarea posturilor pe care au fost iniţial încadraţi în structurile ministerului.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), specialiştii care au absolvit studii juridice după dobândirea calităţii de poliţist, pot ocupa, în condiţiile prezentei legi, funcţii în cadrul specialităţilor prevăzute la art. 131 alin. (3).

Ocuparea unor funcţii în aparate centrale 
Art. 45. – (1) Pentru a ocupa o funcţie în cadrul unităţilor aparatului central al ministerului sau unităţilor aparatului central al inspectoratelor generale sau similare, poliţiştii trebuie să aibă cel puţin gradul profesional de inspector de poliţie sau, după caz, agent şef de poliţie. 
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) pot ocupa funcţii poliţiştii în funcţii de specialitate şi absolvenţii pregătiţi pentru nevoile ministerului la alte instituţii de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi care au fost formaţi la solicitarea expresă a unităţilor aparatului central al ministerului sau a unităţilor aparatului central al inspectoratelor generale/similare.

Ocuparea funcţiilor de execuţie 
Art. 46. – (1) Funcţiile de execuţie vacante se ocupă prin examen sau concurs, organizat în condiţiile prezentei legi, potrivit procedurilor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. 
(2) Ocuparea funcţiilor de execuţie vacante se poate realiza prin transferul sau mutarea unei persoane care îndeplineşte cerinţele prevăzute în fişa postului.
(3) Prin excepţie de le prevederile alin. (1) şi (2), poliţiştii pot ocupa funcţii de execuţie fără concurs sau examen, în următoarele situaţii:
a) prin repartizarea pe funcţii de execuţie a absolvenţilor instituţiilor de formare profesională iniţială ale ministerului sau care pregătesc personal pentru nevoile ministerului, în condiţiile prezentei legi;
b) prin aplicarea prevederilor art. 49 alin. (3), art. 50 alin. (3) - (5), art. 88 şi 99 alin. (2);
c) prin aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzută la art.  113 alin. (1) lit. e).
(4) Ocuparea funcţiilor de execuţie de poliţist vacante se realizează şi prin detaşarea unui poliţist, care îndeplineşte cerinţele prevăzute în fişa postului.

Promovarea în funcţii de execuţie 
Art. 47. – (1) Promovarea poliţiştilor în funcţii de execuție prevăzute cu coeficienţi de ierarhizare superiori se realizează prin concurs sau examen, în ordinea ierarhică a funcţiilor prevăzute în Anexă, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(2) Nu pot participa la examenul de promovare în funcţie poliţiştii care se află sub efectul sancţiunii disciplinare prevăzută la art. 113 alin. (1) lit. a) – d) şi nici cei cărora le-a fost aplicată în ultimii 3 ani sancţiunea prevăzută la art. 113 alin. (1) lit. e).

Ocuparea funcţiilor de conducere    
Art. 48. – (1) Funcţiile de conducere se ocupă prin concurs sau examen, organizat în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. 
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul care ocupă o funcţie de conducere este numit, cu acordul său, într-o funcţie de conducere prevăzută cu o clasă de salarizare şi un coeficient de ierarhizare egale sau inferioare celei ocupate, fără concurs sau examen, dacă îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute în fişa postului în care va fi numit, celelalte condiţii prevăzute de  normele cu privire la carieră stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne şi dacă intervine una din următoarele situaţii:
a) postul ocupat a fost desfiinţat ca urmare a reorganizării unităţii;
b) este necesară repunerea în funcţie  a poliţistului care a ocupat-o, ca urmare a:
I. dispunerii scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale, achitării sau încetării procesului penal, sau 
II. existenţei unei hotărâri executorii prin care se dispune reintegrarea sau suspendarea actului administrativ prin care funcţia de conducere a devenit vacantă;
c) la încetarea misiunii în străinătate, ori la întreruperea acesteia din motive neimputabile poliţistului;
d) la eliberarea din funcţia de conducere pentru motive neimputabile poliţistului.
(3) Pentru ocuparea funcţiilor de inspector general gradul profesional minim necesar este cel de chestor de poliţie.
(4) Pentru ocuparea funcţiilor de inspector general adjunct/similare, director general şi director general adjunct/similare din cadrul aparatului central al ministerului, al inspectoratului general/similare sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, director şi director adjunct/similare din cadrul inspectoratelor generale/similare, director şi director adjunct/similare din cadrul unităţilor aparatului central al ministerului şi subordonate/aflate în coordonarea ministerului, şef unitate, inspector-şef şi inspector-şef adjunct/similare din inspectoratele judeţene de poliţie şi cele teritoriale de poliţie de frontieră, gradul profesional minim necesar este cel de comisar-şef de poliţie.
(5) Pentru ocuparea funcţiilor de şef poliţie şi adjunct şef poliţie municipiu/similare, gradul profesional minim necesar este cel de comisar de poliţie.
(6) Pentru ocuparea funcţiilor de şef serviciu/similare de la toate nivelurile ierarhice, precum şi a celor de şef poliţie oraş şi adjunct şef poliţie oraş, gradul profesional minim necesar este cel de subcomisar de poliţie.
(7) Pentru ocuparea funcţiilor de şef birou/similare de la toate nivelurile ierarhice, gradul profesional minim necesar este cel de inspector principal de poliţie./gradul profesional minim necesar este cel de inspector de poliţie.

Ocuparea unor funcţii de execuţie sau de conducere care presupun calitatea de poliţist de poliţie judiciară
Art. 49. – (1) Numirea în prima funcţie de execuţie sau de conducere care presupun calitatea de poliţist de poliţie judiciară se realizează după obţinerea avizului favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori al procurorului desemnat în acest sens, la solicitarea unităţii în care se regăseşte funcţia respectivă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu ocazia repartiţiei, absolvenţii instituţiilor de formare profesională ale ministerului, pot fi numiţi în funcţii de poliţişti de poliţie judiciară, urmând ca avizul să fie emis până la sfârşitul perioadei de tutelă. În această perioadă, actele întocmite de poliţiştii în cauză sunt contrasemnate de tutorele profesional.
(3) În situaţia retragerii motivate a avizului prevăzut la alin. (1), pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către poliţist a obligaţiilor ce îi revin în activitatea desfăşurată în calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare, acesta va fi numit în altă funcţie de execuţie sau de conducere similară sau inferioară, funcţie ce nu presupune calitatea de poliţist de poliţie judiciară, prin aplicarea prevederile art. 46 alin. (2) respectiv art. 48 alin. (2).
(4) Procedura şi condiţiile de acordare şi retragere a avizului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin ordin comun al ministrului afacerilor interne şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ocuparea unor funcţii de conducere care presupun calitatea de ordonator de credite
Art. 50. – (1) Funcţiile de conducere, care presupun calitatea de ordonator de credite se ocupă, pe o perioadă de 3 ani, prin concurs sau examen care constă în susţinerea unui proiect managerial, prin care sunt propuse obiective şi modalităţi de realizare a acestora. 
(2) Înainte cu 60 de zile de împlinirea termenului de 3 ani de la numirea într-o funcţie de conducere dintre cele prevăzute la alin. (1), obiectivele stabilite prin proiectul managerial şi realizarea acestora vor fi analizate de o comisie constituită prin act administrativ al persoanei care are competența de numire în funcție, în măsura în care polițistul depune un nou proiect managerial. 
(3) În măsura în care polițistul nu depune un nou proiect managerial potrivit alin. (2) acesta este numit în interesul serviciului pe o funcţie similară sau inferioară celei deţinute, în condiţiile legii.
(4) În situaţia în care se constată nerealizarea obiectivelor de la alin. (1) poliţistul este eliberat din funcţia de conducere şi numit, într-o altă funcţie similară sau inferioară, în condiţiile art. 56 alin. (3) - (5), prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire în funcţie. În măsura în care se constată realizarea acestor obiective poliţistul poate continua activitatea în aceeaşi funcţie, sau altă funcţie de conducere ce presupune calitatea de ordonator de credite, pentru încă 3 ani, în condiţiile alin. (1).
(5) Înainte cu 30 de zile de împlinirea termenului de 6 ani de la exercitarea aceleași funcții de conducere ce presupune calitatea de ordonator de credite poliţistul optează pentru ocuparea unei funcţii similare sau inferioare, în condiţiile legii. Poliţistul care nu îşi exprimă acordul până la împlinirea termenului de 6 ani este numit în interesul serviciului pe o funcţie similară sau inferioară celei deţinute, alta decât cea care presupune calitatea de ordonator de credite în condiţiile legii, fără acordul său.
(6) Elementele obligatorii ale proiectului managerial, criteriile de apreciere şi procedura de evaluare ale proiectului managerial prevăzut la alin. (1) precum şi modalitatea de constituire şi componenţa comisiei prevăzute la alin. (2), se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(7) Niciun poliţist nu poate exercita aceeași funcție ce presupune calitatea de ordonator de credite decât pentru cel mult două mandate de 3 ani.

Numirea în funcţii în caz de reorganizare sau de reducere a unor posturi
Art. 51. – (1) În caz de reorganizare a ministerului sau a unei structuri a acestuia ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţist, poliţiştii pot fi numiţi în noile funcţii în următoarele cazuri:

a) se modifică atribuţiile aferente funcţiei publice de poliţist mai puţin de 50%;
b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea funcţiei fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei publice;
d) este schimbată structura compartimentului.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face potrivit metodologiei stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.

(4) În situaţia în care nu pot fi identificate funcţii potrivit alin. (1), poliţistul este pus la dispoziţie până la numirea acestuia într-o funcţie în cadrul aceleiaşi sau a unei alte unităţi. În această perioadă, unitatea este obligată să identifice o funcţie similară sau inferioară şi să numească poliţistul, cu acordul acestuia.

(5) În cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, nu pot fi înfiinţate posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.

(6) Poliţistul care anterior reorganizării ocupă o funcţie de conducere care la reorganizare se desfiinţează are prioritate la ocuparea, în condiţiile legii, a oricărei funcţii vacante similare sau de nivel inferior, în aceeaşi unitate sau, după caz, în altă unitate din structura ministerului, cu respectarea cerinţelor din fişa postului.

Criterii privind numirea în funcţii 
Art. 52. – (1) Prevederile art. 51 se aplică având în vedere următoarele criterii:

a) categorie, grad profesional, clasă de salarizare şi coeficient de ierarhizare;
b) îndeplinirea cerinţelor specifice ale postului aferent noii funcţii;
c) pregătirea profesională;
d) îndeplinirea anterioară a unor activităţi similare.

(2) Atunci când, după aplicarea criteriilor prevăzute la alin. (1), există mai mulţi poliţişti care pot fi încadraţi în noile funcţii, departajarea în vederea numirii se realizează pe baza unor criterii de evaluare, stabilite ţinând cont de următoarele elemente:

a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni săvârşite din culpă, în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 82 lit. e), rămasă definitivă, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
b) existenţa unei sancţiuni administrative rămasă definitivă, atunci când a fost dispusă potrivit legii penale, în ultimii 3 ani; 
c) numărul şi gravitatea sancţiunilor disciplinare;
d) nivelul pregătirii profesionale raportat la cerinţele postului;
e) nivelul experienţei profesionale în specialitate;
f) rezultatele evaluării activităţii profesionale individuale în ultimii 3 ani;
g) existenţa situaţiei de menţinere în activitate după împlinirea limitei de vârstă în gradul profesional.

(3) Atunci când, nici după aplicarea criteriilor de evaluare prevăzute la alin. (2), nu s-a realizat departajarea în vederea numirii pe funcţii, se organizează concurs.

(4) Procedura de concurs organizat potrivit alin. (3), punctajul şi modalitatea de aplicare a criteriilor de evaluare prevăzute la alin. (2), se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Competenţe privind emiterea actelor administrative
Art. 57. – Emiterea actelor administrative privind naşterea şi stingerea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor se realizează, în condiţiile legii, potrivit normelor de competenţă.

Art. 58. – (1) Pentru fiecare poliţist se întocmeşte un dosar personal care cuprinde:
a) documentele de numire în funcţie, documentele de atestare a studiilor şi documentul privind depunerea jurământului de credinţă;
b) documentele privind evaluarea performanţei profesionale individuale şi a conduitei acestuia, avansările în funcţii, grade sau categorii, recompensele acordate şi sancţiunile aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi;
c) declaraţia de avere şi declaraţia de interese;
d) alte documente, stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. 
(2) Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură.
(3) Poliţistul are dreptul să îşi consulte documentele din dosarul personal şi să solicite eliberarea unor copii ale documentelor neclasificate, în condiţiile legii.

Norme generale privind evaluarea profesională a poliţiştilor
Art. 53. – (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă poliţiştii sunt supuşi anual unei evaluări privind eficacitatea, calitatea activităţii şi nivelul de pregătire profesională, iar în cazul poliţiştilor numiţi în funcţii de conducere, şi modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.

(2) În activitatea de evaluare se iau în considerare şi testele de integritate, atunci când au fost efectuate.

(3) Prima evaluare a poliţiştilor se face la 1 an de la numirea în prima funcţie.

(4) Evaluarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se întocmeşte de şeful nemijlocit şi se aprobă de şeful direct.

(5) Poliţiştii care desfăşoară, pe parcursul unui an calendaristic, activitate profesională desfăşurată mai puţin de 6 luni sunt evaluaţi parţial.

(6) La evaluarea profesională a poliţiştilor de poliţie judiciară se are în vedere şi referatul conducătorilor parchetelor sub coordonarea, controlul şi conducerea cărora îşi desfăşoară activitatea aceşti polițiști. Modalitatea și competența de întocmire, respectiv de comunicare a referatului se aprobă prin ordin comun al ministrului afacerilor interne şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(7) La evaluarea profesională a poliţiştilor care au calitatea de agenţi constatatori se are în vedere şi numărul proceselor verbale de sancţionare a contravenţiilor anulate definitiv de instanţele de judecată, pentru motive imputabile poliţistului. 

 (8) La evaluarea profesională a poliţiştilor din structurile administrative, financiare, logistice, juridice şi de resurse umane precum și a celor care fac parte din structurile de control, audit public intern, consiliile de disciplină sau de soluţionare a contestaţiilor se are în vedere numărul actelor administrative elaborate, avizate, emise sau încheiate, anulate definitiv de instanţele de judecată, pentru motive imputabile de nelegalitate sau netemeinicie.

(9) La evaluarea profesională a poliţiştilor cu funcţii de conducere se va avea în vedere numărul actelor administrative anulate definitiv de instanţele de judecată, pentru motive imputabile de nelegalitate sau netemeinicie.

(10) Organizarea evaluării şi metodologia privind evaluarea performanţelor profesionale ale poliţistului, modalitatea de evidenţă a proceselor verbale anulate din motive imputabile şi procedura de constatare a motivelor imputabile și de contestare se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Calificative şi contestarea acestora
Art. 54. – (1) Prin fişa de evaluare a activităţii profesionale a poliţistului, întocmită potrivit art. 15, se poate acorda unul dintre calificativele: „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător”, „Nesatisfăcător”.

(2) Poliţiştii nemulţumiţi de calificativul acordat potrivit alin. (1) pot face contestaţie la şeful unităţii în care este încadrat cel care a aprobat evaluarea, în termen de 15 de zile de la luarea la cunoştinţă. În situația în care cel care a aprobat evaluarea este chiar șeful unității, contestația se adresează șefului unității ierarhic superioare. 

(3) Pentru soluţionarea contestaţiei prevăzute la alin. (2) se constituie consilii de contestaţii prin act administrativ emis de şeful unităţii ierarhic superioare celei în care este încadrat cel care a aprobat evaluarea, care pot cere celor ce au întocmit şi aprobat evaluarea profesională contestată orice informaţii pe care le consideră necesare, iar citarea poliţistului în vederea  audierii este obligatorie. 

(4) Contestaţiile polițiștilor care sunt în competenţa de numire a ministrului afacerilor interne precum și cele ale personalului din aparatul central al ministerului sunt soluţionate de consilii numite prin ordin al ministrului.

(5) Consiliile prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt formate din 3 poliţişti, cu grad profesional cel puţin egal cu cel evaluat.

Perfecţionarea profesională în urma evaluării periodice a poliţiştilor care ocupă funcţii de execuţie
Art. 55. – (1) Poliţiştii care ocupă funcţii de execuţie şi care primesc calificativul „Nesatisfăcător” sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă de 3 săptămâni cursuri speciale de perfecţionare organizate într-o instituţie de formare profesională, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Poliţiştii care ocupă funcţii de execuţie şi care primesc calificativul „Satisfăcător” la două evaluări consecutive sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă de 3 săptămâni cursuri speciale de perfecţionare organizate într-o instituţie de formare profesională, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Cursurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se încheie prin susţinerea unor examene, organizate în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(4) Poliţiştilor care sunt numiţi în prima funcţie şi care primesc la două evaluări consecutive calificativul „Nesatisfăcător” sau care nu au promovat examenele prevăzute la alin. (3) le încetează raporturile de serviciu pentru necorespundere profesională prin act administrativ emis potrivit normelor de competenţă.

(5) Poliţiștii care ocupă funcții de execuție, alții decât cei de la alin. (4),  şi care primesc la două evaluări consecutive calificativul „Nesatisfăcător” sau care nu au promovat examenele prevăzute la alin. (3) sunt numiți în funcții inferioare, corespunzătoare pregătirii profesionale, cu acordul lor. În cazul în care nu își dă acordul, polițistului îi încetează raporturile de serviciu pentru necorespundere profesională prin act administrativ emis potrivit normelor de competenţă.

(6) Polițistului numit într-o funcție inferioară, potrivit alin. (5), care primește la o evaluare anuală efectuată în următorii 5 ani calificativul „Nesatisfăcător” îi încetează raporturile de serviciu pentru necorespundere profesională prin act administrativ emis potrivit normelor de competenţă.

Eliberarea din funcţia de conducere în urma evaluării periodice
Art. 56. - (1) Evaluarea cu calificativul „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător” a unui poliţist ce ocupă o funcţie de conducere, determină declanşarea unei activităţi de control şi verificare a activităţii manageriale, realizată de o comisie desemnată de persoana care are competența de numire în funcție a polițistului evaluat.

(2) Controlul şi verificarea activităţii manageriale se realizează prin evaluarea modului de îndeplinire a obiectivelor, precum şi prin identificarea consecinţelor nerealizării acestora, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) În urma controlului şi verificării activităţii manageriale, realizate conform prevederilor alin. (1), în baza concluziilor şi propunerilor formulate, poliţistul este eliberat din funcţia de conducere ocupată, dacă rezultă motive temeinice privind exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale legate de organizarea eficientă, comportamentul, comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale, prin act administrativ emis potrivit normelor de competență.

(4) Poliţistul eliberat din funcţie în condiţiile alin. (3) este numit într-o funcţie de conducere inferioară sau într-o funcţie de execuţie, cu acordul său. În situaţia în care poliţistul nu îşi dă acordul, acesta este pus la dispoziţia unităţii.

(5) În situaţia în care, în urma activităţii de control şi verificare desfăşurată în condiţiile alin. (1) nu se identifică motive temeinice pentru eliberarea poliţistului din funcţia ocupată, calificativul acordat se modifică în mod corespunzător, prin act administrativ al şefului unităţii ierarhic superioare.

(6) Comisia prevăzută la alin. (1) este formată din cel puțin 3 poliţişti, cu grad profesional și funcție cel puţin egale cu cel evaluat.

Modificarea raporturilor de serviciu

Cazuri de modificare a raporturilor de serviciu
Art. 59. – (1) Raportul de serviciu al poliţistului se poate modifica prin:

a) delegare;
b) detaşare;
c) mutare (cf L188);
d) transfer;
e) împuternicire pe o funcţie de conducere;
f) punere la dispoziţie.

(2) Modificarea raportului de serviciu al poliţistului, în condiţiile alin. (1), se dispune, prin act administrativ emis potrivit normelor de competenţă, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu se comunică poliţistului în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere.

Condiţiile delegării
Art. 60.  – (1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către poliţist, din dispoziţia şefului unităţii, în afara locului său de muncă, în interesul unităţii în care este încadrat sau ierarhic superioare, a unor activităţi corespunzătoare delegării.
(2) Delegarea poate fi dispusă, chiar şi în absenţa unor posturi vacante, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni. Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni se poate dispune numai cu acordul scris al poliţistului.

Art. 61. – Pe perioada delegării, poliţistul îşi păstrează funcţia şi drepturile băneşti corespunzătoare acesteia, având dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, dacă este cazul, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile legii.

Condiţiile detaşării
Art. 62. – (1) Detaşarea poliţistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă şi exercitarea atribuţiilor în cadrul ministerului, entităţilor din structura/ subordinea/coordonarea ministerului, în cadrul altei instituţii ori autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv de demnitate publică, la solicitarea acestora, precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale. În mod excepţional şi numai cu acordul scris al poliţistului, prin detaşare se poate schimba şi felul muncii.

(2) Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a poliţistului îi permite exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei pe care urmează să fie detaşat. 

(3) Poliţistul poate fi detaşat pe o funcţie inferioară, numai cu acordul său scris.

Durata detaşării
Art. 63. – (1) Detaşarea poate fi dispusă, chiar fără acordul poliţistului, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Perioada de detaşare se poate prelungi mai mult de 6 luni într-un an numai cu acordul scris al poliţistului.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), detaşarea poliţiştilor, cu acordul lor, în cadrul unor instituții sau autorităţilor publice, ori la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare aplicabile situaţiilor respective.

Drepturile poliţistului detaşat
Art. 64. – (1) Pe perioada detaşării, poliţiştii îşi păstrează această calitate şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta lege, de indemnizaţie de detaşare şi de cele acordate în condiţiile legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi, în cazul detaşării în altă localitate, de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors, cel puţin o dată pe lună, şi a cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

(2) În situaţia în care drepturile salariale prevăzute la alin. (1) sunt mai mici decât cele cuvenite pentru funcţia  ocupată prin detaşare, poliţistul poate opta pentru drepturile salariale corespunzătoare acesteia din urmă. În cazul în care poliţistului detaşat nu îi sunt acordate integral drepturile de care beneficiază de către unitatea la care s-a dispus detaşarea, acestea se plătesc  de unitatea care a dispus detaşarea.

Drepturi la încetarea detaşării
Art. 65. – La încetarea detaşării, poliţistul revine în funcţia pe care a ocupat-o anterior detaşării.

Situaţii privind refuzul modificării raporturilor de serviciu
Art. 66. – (1) Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea în altă localitate numai dacă se află în una din următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical eliberat sau avizat de structurile medicale ale ministerului, face contraindicată delegarea sau detaşarea în altă localitate;
d) este singurul întreţinător al familiei;
e) măsura presupune desfăşurarea activităţii într-o localitate în care nu i se asigură condiţiile de locuit minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996.
(2) Actul administrativ de delegare sau detaşare produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.

Art. 67. – (1) Poliţistul poate fi transferat în funcții de execuție similare în cadrul ministerului sau în afara acestuia, în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate, aflată în aceeaşi localitate sau în altă localitate, în următoarele situaţii:

a) în interesul serviciului, în aceeaşi localitate sau în altă localitate;
b) la cerere.

(2) Transferul în interesul serviciului în funcții de execuție în aceeași localitate poate fi dispus și fără acordul polițistului, dacă nu i se schimbă specialitatea și numai cu menținerea tuturor drepturilor de care acesta beneficiază la momentul transferului.

(3) Poliţistul poate fi transferat, pentru protecţia sa, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă aplicabilă poliţistului, acesta considerându-se transfer în interesul serviciului. 

(4) Procedura privind transferul poliţistului se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(5) Actul administrativ de transfer se emite potrivit normelor de competență și produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.

Art. 68. – Împuternicirea unui poliţist pe o funcţie de conducere are ca efect asigurarea continuităţii exercitării actului de conducere în situaţia în care nu se identifică un poliţist care să îndeplinească toate condiţiile pentru a fi numit, potrivit legii, şi se dispune pentru o funcţie de conducere vacantă sau când titularul acesteia se află în imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu pe o perioadă mai mare de 30 zile calendaristice consecutive, cu excepţia perioadei concediului de odihnă.

Condiţii pentru împuternicire
Art.  69. – (1) Împuternicirea unui poliţist pe o funcţie de conducere prevăzută a fi ocupată de un poliţist se poate dispune dacă poliţistul îndeplineşte condiţiile specifice de studii şi grad profesional pentru ocuparea acesteia şi nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.
(2) Actul administrativ de împuternicire pe o funcţie de conducere produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.

Perioada de împuternicire
Art.  70. – (1) Împuternicirea pe o funcţie de conducere vacantă se poate dispune pe o perioadă de până la 6 luni potrivit normelor de competenţă, perioadă în care este obligatorie organizarea a cel puţin unei proceduri de concurs pentru ocuparea respectivei funcţii.
(2) În situaţia în care funcţia de conducere vacantă nu a fost ocupată prin concurs sau examen în termenul prevăzut la alin. (1), se poate dispune împuternicirea, în aceleaşi condiţii, pentru aceeaşi persoană, fără ca perioada cumulată de împuternicire să depăşească 1 an, cu obligaţia organizării şi în această perioadă  a cel puţin unei proceduri de concurs pentru ocuparea respectivei funcţii.
(3) Împuternicirea pe o funcţie de conducere temporar vacantată determinată de imposibilitatea titularului de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu pe o perioadă mai mare de 30 zile calendaristice consecutive ori a împuternicirii acestuia să exercite atribuţiile altei de funcţii de conducere, se poate dispune, potrivit normelor de competenţă, pe întreaga perioadă a vacantării temporare. 

Vechimea în funcţii de conducere
Art.  71. – Perioada în care poliţistul este împuternicit pe o funcţie de conducere constituie vechime în funcţii de conducere.

Punerea la dispoziţie
Art. 72. – (1) Punerea la dispoziţie reprezintă eliberarea politistului din funcţia pe care o ocupă cu păstrarea statutului de poliţist, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Punerea la dispoziţie  poate interveni numai la iniţiativa unităţii.

(3) Pe perioada punerii la dispoziţie poliţistul îndeplineşte numai acele sarcini şi atribuţii de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii la dispoziţia căreia se află şi beneficiază de drepturile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(4) Actul administrativ de punere la dispoziţie produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.

Cazuri de punere la dispoziţie
Art. 73. – (1) Poliţistul aflat în activitate poate fi pus la dispoziţia unităţii în următoarele situaţii:

a) când, în urma reorganizării activităţii ministerului sau a altei unităţi din structura/ subordinea/coordonarea ministerului, ori a reducerii unor funcţii de natura celei ocupate de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;

b) când i-a fost limitat nivelul de acces la informaţii clasificate în condiţiile legii şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie numit într-o funcţie similară sau inferioară cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat dupa limitare; 

c) când nu a fost avizat în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile poliţistului, în condiţiile legii;

d) când i-a fost retras avizul de poliţist de poliţie judiciară şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi care să nu presupună exercitarea atribuţiilor de poliţist de poliţie judiciară;

e) când a fost eliberat din funcţie în condiţiile art. 56 alin. (3) şi nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie numit într-o funcţie similară ori refuză numirea într-o funcţie inferioară potrivit art. 56 alin. (5);

f) la punerea în mişcare a acţiunii penale;

g) când nu mai este apt medical  să exercite atribuţiile stabilite în fişa postului.

(2) Poliţistul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală este pus la dispoziţia unităţii, măsura dispunându-se de la data când şeful unităţii a luat la cunoştinţă de actul procesual al procurorului sau de hotărârea instanţei de judecată.

(3) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) se face pentru o perioadă de până la 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, perioada poate fi prelungită cu cel mult 3 luni. În această perioadă, unitatea are obligaţia de a identifica o funcţie vacantă în cadrul unitatii sau în afara acesteia, corespunzătoare pregătirii profesionale şi gradului profesional deţinut. La expirarea termenului de 3 luni, respectiv 6 luni, raporturile de serviciu ale poliţistului încetează în baza actului administrativ emis potrivit normelor de competenţă.

(4) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. f) şi alin. (2) se face până la soluţionarea definitivă, în orice mod, a procesului penal.

(5) – Retragerea avizului de poliţie judiciară sau a autorizaţiei ORNISS se face motivat, în scris.

Efectele suspendării
Art. 74. – Suspendarea raporturilor de serviciu are ca efect întreruperea temporară a îndeplinirii atribuţiilor de către poliţist şi poate interveni de drept sau la iniţiativa poliţistului. 

Suspendarea de drept
Art. 75. – Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) este arestat preventiv ori arestat la domiciliu;
b) îndeplineşte o funcţie de conducere salarizată în cadrul organizaţiilor sindicale, este numit într-o funcţie în cadrul cabinetului demnitarului ori este numit într-o altă funcţie sau demnitate publică (conflict cu art. 82 lit. c), în condiţiile legii; în discuţie
c) în cazul nerespectării obligaţiei impuse de art. 104 alin. (1) lit. q);
d) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
e) împotriva sa a fost stabilită, în condiţiile legii, obligaţia de a nu exercita profesia de poliţist;
f) în situația prevăzută la art. 82 lit. e), de la momentul pronunțării hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa amenzii penale sau la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării până la comunicarea actului administrativ de menținere în activitate ori de încetare a raporturilor de serviciu;
g) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Suspendarea la iniţiativa poliţistului
Art. 76.  – (1) Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă, la iniţiativa sa, în următoarele situaţii:
a) pentru efectuarea concediului de creştere a copilului în vârstă de până la un an sau, după caz, 2 ani ori, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani sau, după caz, 7 ani, potrivit legii;
b) pentru desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, printr-o procedură de recrutare şi selecţionare organizată la nivel ministerului ori pentru care a fost primită aprobarea ministrului afacerilor interne;
c) pentru efectuarea concediului paternal;
d) pentru efectuarea concediului fără plată.
(2) Perioada în care raporturile de serviciu ale poliţistului sunt suspendate potrivit alin. (1) se consideră vechime în serviciu, cu excepţia situaţiei prevăzută la alin. (1) lit. d).
(3) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a poliţistului, pentru un interes personal legitim, cu aprobarea prealabilă a şefului unităţii, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d), pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 1 an. Cu aprobarea ministrului afacerilor interne perioada de suspendare a raporturilor de serviciu pentru un interes personal se poate prelungi până la 2 ani. Perioadele cumulate de suspendare a raporturilor de serviciu pentru un interes personal legitim în cariera unui poliţist nu pot depăşi 3 ani.
(4) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea.

Modificarea şi încetarea raportului de serviciu suspendat
Art. 77. – (1) Pe durata suspendării, precum şi pe perioada incapacităţii temporare de muncă raportul de serviciu al poliţistului nu se poate modifica şi nu poate înceta decât cu acordul acestui, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 82 lit. h) 
(2) Prin excepţie de la alin. (1), raportul de serviciu al poliţistului:
a) se modifică, pentru situațiile prevăzute la art. 76 alin. (1), prin numirea într-o funcţie vacantă similară, ce va fi ocupată la reluarea activităţii, atunci când funcţia deţinută a fost desfiinţată ca urmare a reorganizării unităţii;
b) se modifică, pentru situațiile prevăzute la art. 76 alin. (3), prin numirea, la încetarea suspendării, într-o funcţie vacantă similară sau, cu acordul polițistului, într-o funcție vacantă inferioară, în măsura în care aceasta există, atunci când funcţia deţinută a fost desfiinţată ca urmare a reorganizării unităţii;
c) încetează, atunci când intervine una din situaţiile de încetare a raporturilor de serviciu, prevăzute la art. 82.

Drepturi şi obligaţii în caz de suspendare
Art. 78. – (1) Pe perioada suspendării raportului de serviciu, se suspendă plata drepturilor de natură salarială, poliţistul beneficiind, în condiţiile prezentei legi, de:
a) dreptul de folosinţă a locuinţei de serviciu;
b) dreptul la suma necesară asigurării asistenţei juridice, prevăzut la art. 92 lit. b);
c) dreptul la compensaţia lunară pentru chirie şi compensaţie lunară pentru achiziţionarea ori construirea unei locuinţe, atunci când se află în una din situaţiile prevăzute la art. 98 alin. (1); 
d) drepturile prevăzute expres de lege pentru situaţia care a determinat suspendarea.
(2) Pe perioada suspendării raportului de serviciu, poliţistului îi sunt opozabile obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile specifice funcţiei de poliţist prevăzute la art. 104 alin. (1) lit. c), i), k) - m) şi alin. (2), art. 105 alin. (1), art. 106 şi art. 109.
(3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu unitatea are obligaţia de a rezerva postul ocupat de către poliţist anterior suspendării, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 77 alin. (2) lit. a) și b). 
(4) În situaţiile de suspendare a raporturilor de serviciu poliţistul este obligat să predea de îndată lucrările, armamentul, legimitaţia de serviciu şi insigna, precum şi celelalte bunuri aflate în dotarea sa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. a) şi c).

Încetarea suspendării
Art. 79. – (1) Cu cel puţin 15 zile calendaristice  înaintea încetării motivelor prevăzute la art. 75, art. 76 alin. (1) şi (3), poliţistul este obligat să informeze de îndată în scris unitatea din care face parte despre acest fapt.
(2) În termen de cel mult 15 zile calendaristice de la data primirii informării, potrivit alin. (1), şeful unităţii are obligaţia să asigure poliţistului condiţiile necesare reluării activităţii.
(3) În cazul în care se constată încetarea situaţiei care a condus la suspendarea raportului de serviciu al poliţistului, iar acesta nu informează în scris unitatea din care face parte, şeful unităţii dispune de îndată încetarea suspendării raportului de serviciu.

Constatarea şi aprobarea suspendării
Art. 80. – (1) Suspendarea raportului de serviciu se constată, în cazurile prevăzute la art. 75 şi art. 76 alin. (1), respectiv se aprobă, în cazul prevăzut la art. 76 alin. (3), prin act administrativ.
(2) Încetarea suspendării raportului de serviciu şi reluarea activităţii se dispun prin act administrativ.
(3) Actul administrativ de suspendare produce efecte de la comunicare, dacă în cuprinsul acestuia nu este prevăzut un alt termen.

Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor

Modalităţi de încetare a raporturilor de serviciu
Art. 81. – Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului intervine:

a) de drept;
b) la iniţiativa unităţii;
c) la cerere; 
d) prin demisie. 

Încetarea de drept
Art. 82. –  Încetarea de drept a raporturilor de serviciu are loc în următoarele cazuri:

a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) prin constatarea pierderii capacităţii totale de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 99;
c) la numirea într-o altă funcţie sau demnitate publică (v. obs. de la art. 75); în discuţie
d) la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interzicerea exercitării funcţiei de poliţist, ca măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară;
e) la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie sau prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei pentru infracţiuni săvârşite din culpă, cu excepţia situaţiei în care poliţistul este condamnat la pedeapsa amenzii penale sau la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării, când poliţistul poate fi menţinut în activitate, cu acordul persoanei care are competenţa de acordare a gradelor profesionale;
f) prin constatarea neîndeplinirii uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a), c), e), h) - g) sau când nu mai este apt medical ori psihologic, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 99. La solicitarea legitimă a şefului unităţii, poliţistul trebuie să prezinte documentele suplimentare solicitate, privind starea de sănătate;
g) la împlinirea unui termen de 6 luni de la data suspendării raporturilor de serviciu în condiţiile art. 75 lit. c);
h) la expirarea termenului prevăzut de lege, în cazul în care s-a constatat existenţa unui motiv legal de incompatibilitate, dacă poliţistul nu a acţionat pentru încetarea acestuia; 
i) la decesul poliţistului; 
j) la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii poliţistului;
k) la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit că a dobândit în mod ilegal statutul de poliţist, chiar dacă această situaţie a fost constatată ulterior;
l) pentru motive de necorespundere profesională ori la acordarea calificativului „Nesatisfăcător” sau ca urmare a nepromovării examenelor, în condițiile art. 26 şi art. 55;
m) când nu a promovat examenul de definitivare în funcţia de poliţist;
n) când averea poliţistului a fost declarată, în total sau în parte, nejustificată, potrivit legii.

Încetarea la iniţiativa unităţii
Art. 83. –  (1) Încetarea raporturilor de serviciu la iniţiativa unităţii se dispune în următoarele cazuri:

a) când s-a aplicat sancţiunea disciplinară a destituirii din poliţie;
b) la împlinirea perioadei de punere la dispoziţie prevăzută de art. 73 alin. (3), când nu sunt posibilităţi pentru ca poliţistul să fie încadrat sau acesta nu-şi exprimă acordul pentru a fi încadrat pe o altă funcţie identificată de unitate;

(2) Aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de serviciu în condiţiile alin. (1) lit. b) se dispune după analizarea posibilităţii de transfer a poliţiştilor în cauză, în funcţie de nevoi, la alte structuri ale ministerului.

Încetarea prin demisie
Art. 84. – (1) Raporturile de serviciu pot înceta prin demisie, după împlinirea termenului de preaviz, cu obligaţia poliţistului de a notifica această intenţie, în scris, conducătorului unităţii în care este încadrat.

(2) Termenul de preaviz curge în favoarea unităţii în care poliţistul este încadrat şi este de 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de 60 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.

(3) Unitatea poate decide asupra renunţării la termenul de preaviz  sau reducerii acestuia.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), raporturile de serviciu ale poliţiştilor nu pot înceta prin demisie pe timpul stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război, şi nici pe timpul executării misiunilor în afara teritoriului statului român. 

Cazuri de încetare pentru motive imputabile 
Art. 85. – Sunt considerate cazuri de încetare a raporturilor de serviciu pentru motive imputabile poliţistului cazurile prevăzute la art. 82 lit. d) - h), k) - o) cu excepţia încetării raporturilor de serviciu ca urmare a pierderii aptitudinilor medicale ori psihologice, şi cel prevăzut la art. 85 lit. a).

Comunicarea şi efectele actelor administrative
Art. 86. – (1) Încetarea raporturilor de serviciu în condiţiile art. 83 se comunică poliţistului în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii actului administrativ. 

(2) Efectele actului administrativ de încetare a raportului de serviciu se produc:

a) la data apariţiei sau, după caz, a constatării de către unitate a evenimentului/situaţiei care a determinat încetarea raportului de serviciu, pentru cazurile prevăzute la art. 82;
b) la data când a fost comunicat poliţistului, în situaţiile prevăzute la art. 83. 

Obligaţii la încetarea raporturilor de serviciu
Art. 87. – La încetarea raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat să predea de îndată lucrările, armamentul, legitimaţia de serviciu şi insigna, precum şi celelalte bunuri aflate în dotarea sa şi în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu specialitatea „poliţie” şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidenţă a ministerului. 

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) poliţistul poate păstra armamentul în situaţia în care aceasta este permisă de prezenta lege.

Repunerea în drepturile anterioare
Art. 88. – În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum şi în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, poliţistul suspendat sau pus la dispoziţie va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie şi suspendării din funcţie.

Drepturi şi obligaţii

Categorii de drepturi
Art. 89. – Poliţistul are următoarele drepturi:

a) drepturi generale, acordate în considerarea activităţii prestate de poliţişti;
b) drepturi profesionale, acordate în considerarea particularităţilor raporturilor de serviciu ale poliţiştilor;
c) drepturi compensatorii, acordate pentru diminuarea sau eliminarea consecinţelor riscurilor deosebite ale funcţiei de poliţist, precum şi pentru compensarea obligaţiilor, interdicţiilor, restrângerii unor drepturi sau libertăţi şi incompatibilităţilor impuse de funcţia publică cu statut special.

Drepturi generale
Art. 90. –  Poliţistul are următoarele drepturi generale: 

a) salariu lunar, acordat potrivit legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice/salariu lunar, acordat potrivit legii/legislaţiei privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, acordate în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d) concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă – cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara serviciului, prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă – exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale, acordate în condiţiile legii; 
e) concedii medicale pentru maternitate, concedii medicale de risc maternal, concedii paternale, concedii pentru creşterea copilului şi concedii medicale pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, acordate în condiţiile legii;
f)  dreptul la pensie stabilit potrivit legislaţiei în vigoare.

Drepturi profesionale
Art. 91. – Poliţistul are următoarele drepturi profesionale: 

a) să primească şi să poarte uniformă, echipament specific, însemne distinctive, insignă şi documente de legitimare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
b) să poarte şi să folosească armamentul din dotare, utilizarea tuturor mijloacelor de imobilizare în îndeplinirea serviciului poliţienesc, în condiţiile legii, în timpul serviciului şi în afara acestuia;
c) indemnizaţii pentru activitatea desfăşurată în calitate de tutore profesional, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d) drepturi de hrană, potrivit legii;
e) asistenţă medicală gratuită constând în servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, asistenţă psihologică gratuită, precum şi bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului;
f) tratament medical în străinătate, în cazul în care nu sunt posibilităţi de tratament în ţară, pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
g) locuinţă de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;
h) indemnizaţii de instalare, de transfer, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;
i) compensaţie lunară pentru chirie, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
j) compensaţie lunară pentru achiziţionarea ori construirea unei locuinţe, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
k) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, transferului în interesul serviciului în alte localităţi ori împuternicirii/detaşării pe o funcţie de conducere în alte localităţi, delegării şi, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului; 
l) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
m) păstrarea armamentului dobândit personal sau ca recompensă şi după data încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului, în condiţiile legii;
n) conferirea de ordine, medalii, decoraţii şi însemne onorifice, potrivit legii. Poliţiştii decoraţi cu Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15, 20, respectiv 25 de ani de activitate desfăşurată în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, la acordarea dreptului la pensie, beneficiază de un spor de 10%, 15%, respectiv 20% la cuantumul acesteia;
o) dreptul de a primi diplome, plachete, insigne pentru recunoaşterea meritelor pentru activitatea desfăşurată de poliţist, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;
p) cursuri sau programe de reconversie profesională, în condiţiile prezentei legi;
q) facilităţi pentru accesul la casele de odihnă, căminele, sanatoriile, bazele sportive, unităţile de pregătire şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea ministerului în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne; 
r) de a solicita şi a-i fi puse la dispoziţie înscrisurile necesare în vederea formulării apărărilor, în situaţia în care, ulterior încetării raporturilor de serviciu, poliţistul este parte într-un litigiu dedus spre soluţionare instanţelor judecătoreşti.
s) de a i se asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii.

Art. 92. – Poliţistul are următoarele drepturi compensatorii: 
a) asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului; 
b) suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului, pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;
c) acordarea de protecţie specială, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
d) acordarea unor drepturi familiei poliţistului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
e) un spor de până la 50% din salariul lunar corespunzător riscurilor deosebite ale funcţiei de poliţist, a interdicţiilor, a restrângerii unor drepturi sau libertăţi şi a incompatibilităţilor impuse de funcţia publică cu statut special, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;/o majorare în cuantum de 50% din salariul minim pe economie, în considerarea riscurilor deosebite ale funcţiei de poliţist, a interdicţiilor, a restrângerii unor drepturi sau libertăţi şi a incompatibilităţilor impuse de funcţia publică cu statut special.Acest drept nu se acordă poliţiştilor pentru perioadele în care sunt remuneraţi pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 109 alin. (3) lit. e);
f) un spor de până la 20% din salariul lunar corespunzător desfășurării activității în mediul rural, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
f¹) un spor din salariul lunar corespunzător desfășurării activității în localităţi izolate, în condițiile legii;
g) un spor de 100% din salariul lunar pentru timpul de lucru prestat în zilele de sărbătoare legală;/un spor de 100% din salariul funcţiei de bază, pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbătorile legale în care nu se lucrează.
h) un spor de 75% din salariul lunar pentru timpul de lucru suplimentar, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 102 alin. (4)./un spor de 75% din salariul funcţiei de bază, pentru primele 2 ore din timpul suplimentar lucrat, respectiv de 100% pentru următoarele, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 102 alin. (4).
i) un spor de 30% din salariul functiei de baza, pentru politistii care fac parte din structurile politiei judiciare (v. L 284/2010)

Art. 93. – (1) Poliţistul numit în prima funcţie sau transferat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau pe o rază de 30 de km., nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit care să îndeplinească cerinţele minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996, în conformitate cu prevederile art. 91 lit. g), beneficiază, la cerere, de dreptul de decontare a chiriei plătite pe baza unui contract de închiriere a unui spaţiu de locuit în acea localitate sau pe o rază de 30 km., încheiat în condiţiile legii, denumit în continuare indemnizaţie de chirie. 

(2) Poliţistul numit în prima funcţie sau transferat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea sau pe o rază de 30 de km., nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit care să îndeplinească cerinţele minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996, beneficiază, la cerere, de dreptul de decontare a chiriei plătite pe baza unui contract de închiriere a unui spaţiu de locuit în acea localitate sau pe o rază de 30 km, încheiat în condiţiile legii, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită în condiţii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, însuşite de către şeful unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia.    

(3) Indemnizaţia de chirie nu se acordă poliţiştilor care şi-au cumpărat locuinţa de serviciu în condiţiile Legii nr. 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care aceştia au fost transferaţi în interesul serviciului, detaşaţi, delegaţi ori împuterniciţi într-o funcţie de conducere în altă localitate decât cea în care se află respectiva locuinţă şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul articol pentru acordarea acestui drept.

(4) Nu beneficiază de indemnizaţia de chirie poliţistul care, ulterior numirii în prima funcţie sau transferului în interesul serviciului, a înstrăinat o locuinţă proprietate personală, care îndeplineşte cerinţele minimale prevăzute de Legea nr. 114/1996, el sau soţul/soţia acestuia, după căsătorie, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este numit în prima funcţie sau transferat în interesul serviciului sau pe o rază de 30 km. şi nici poliţistul care beneficiază de o formă de sprijin pentru folosirea/închirierea/achiziţionarea/construirea unui spaţiu locativ, el sau soţul/soţia acestuia. 

(5) Poliţistul transferat la cerere nu beneficiază de indemnizaţie de chirie.

(6) Indemnizaţia de chirie se acordă, în condiţiile aplicării în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) - (5), şi poliţistului detaşat, delegat, pus la dispoziție sau celui împuternicit într-o funcţie de conducere în altă localitate decât cea în care îşi are sediul unitatea în care este încadrat, cu excepţia situaţiilor în care, în cazul detaşării sau delegării, aceştia beneficiază de decontarea cheltuielilor de cazare, potrivit prevederilor legale.

(7)  Plafonul în limita căruia se acordă indemnizaţia de chirie în condiţiile alin. (1) - (6), se stabileşte anual, pe localităţi, prin ordin al ministrului afacerilor interne, în raport cu preţul chiriei practicat la nivelul pieţei.

(8) Metodologia privind condiţiile de acordare şi sistare a indemnizaţiei de chirie se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Compensaţia lunară pentru achiziţionarea ori construirea unei locuinţe

Art. 94. – (1) Poliţistul numit în prima funcţie sau transferat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate sau pe o rază de 30 de km., nici el şi nici soţia/soţul acestuia, este sprijinit prin acordarea unei compensaţii lunare, pentru o perioadă ce nu poate depăşi durata creditului aflat în derulare, dar nu mai mult de 10 ani, o singură dată în carieră, din momentul contractării unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării sau construirii unei locuinţe în acea localitate sau pe o rază de 30 de km.

(2) Nu beneficiază de compensaţia lunară poliţistul care, ulterior numirii în prima funcţie sau transferului în interesul serviciului, a înstrăinat o locuinţă proprietate personală care nu a fost achiziţionată sau construită prin contractarea unui credit ipotecar/imobiliar, care îndeplineşte cerinţele minimale, el sau soţul/ soţia acestuia, în localitatea în care îşi are sediul unitatea la care este numit în prima funcţie sau transferat în interesul serviciului sau pe o rază de 30 km. şi nici poliţistul al cărui soţ beneficiază de  o formă de compensare a cheltuielilor privind închirierea/cumpărarea/construirea unei locuinţe.

(3) Plafonul în limita căruia se acordă compensaţia lunară este acelaşi care a fost stabilit pentru indemnizaţia de chirie şi este preţul stabilit la art. 93 alin. (7).

(4) Poliţistul nu poate beneficia de acordarea concomitentă a indemnizaţiei de chirie şi a compensaţiei lunare.

(5) Compensaţia lunară se acordă şi poliţiştilor care, la intrarea în vigoare a prezentei legi, au în derulare credite ipotecare/imobiliare destinate achiziţionării sau construirii unei locuinţe şi care la data contractării creditului îndeplineau celelalte condiţii prevăzute în prezentul articol.

(6) Acordarea compensaţiei lunare nu încetează în situaţia modificării raporturilor de serviciu ale poliţistului, cuantumul fiind cel prevăzut la alin. (3).

(7) Acordarea compensaţiei lunare se suspendă în următoarele cazuri:

a) la suspendarea de drept a raporturilor de serviciu;
b) la suspendarea la iniţiativa poliţistului a raporturilor de serviciu, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. a) şi c);

(8) Acordarea compensaţiei lunare încetează în următoarele cazuri:

a) încetarea raporturilor de serviciu;
b) rambursarea anticipată a creditului ipotecar/imobiliar;
c) înstrăinarea locuinţei achiziţionate sau construite prin credit ipotecar/imobiliar;

(9) Metodologia privind procedura de acordare, suspendare şi încetare a acordării compensaţiei lunare pentru locuinţă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Indemnizaţie de întreţinere
Art. 96. – (1) Soţul sau soţia poliţistului transferat în interesul serviciului în altă localitate, detaşat ori împuternicit pe o funcţie de conducere în altă localitate beneficiază de o indemnizaţie lunară de întreţinere de până la 50% din salariul funcţiei de bază, în situaţia în care a fost încadrat/ încadrată în muncă, nu obţine venituri din desfăşurarea de activităţi independente autorizate, profesii liberale sau dividende şi şi-a întrerupt activitatea urmare transferului.
(2) Indemnizaţia lunară de întreţinere se acordă persoanei prevăzute la alin. (1) până la o nouă angajare sau până la prestarea unei alte activităţi aducătoare de venituri de către aceasta, dar nu mai mult de 12 luni.
(3) De indemnizaţia lunară de întreţinere şi în condiţiile prevăzute la alin. (2) beneficiază şi soţul/soţia poliţistului transferat în interesul serviciului în altă localitate, detaşat ori împuternicit pe o funcţie de conducere în altă localitate care era înscris/înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după încetarea plăţii ajutorului de şomaj.
(4) Cuantumul indemnizaţiei lunare de întreţinere şi condiţiile de acordare şi sistare se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 97. – (1) Poliţiştii, inclusiv cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum şi părinţii ori copiii acestora, au dreptul la măsuri de protecţie specială împotriva ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe aceştia sau bunurile lor, manifestate ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, constând în:

a) asigurarea pazei domiciliului sau a reşedinţei poliţistului, precum şi protecţia pe timpul deplasării acestuia;
b) instalarea unui sistem de alarmă la domiciliul sau reşedinţa poliţistului;
c) supravegherea prin intermediul mijloacelor audio-video;
d) plasarea într-o reşedinţă temporară.

(2) Măsurile de protecţie specială prevăzute la alin. (1) se iau, cu acordul poliţistului sau la solicitarea acestuia, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne. 

(3) Protecţia specială poate fi extinsă şi asupra altor persoane din anturajul poliţistului, altele decât cele prevăzute la alin. (1), dacă există un raport de cauzalitate.

(4) Fondurile băneşti necesare pentru realizarea protecţiei speciale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul ministerului.

Drepturi pentru familia poliţistului şi poliţiştii pensionari

Art. 98. – (1) Familia poliţistului şi poliţiştii pensionari beneficiază gratuit de asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 91 lit. e).

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de dreptul prevăzut la art. 91 lit. q).

(3) Poliţiştilor cărora li stabilit dreptul la pensie în condiţiile legii şi care deţin Ordinul Meritul Militar, Semnul onorific În Serviciul Armatei, Semnul onorific în Serviciul Patriei sau alte semne onorifice de valoare similară, acordate pentru activitatea în poliţie, beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi cadrele militare aflate în această situaţie.

(4) La încetarea raporturilor de serviciu polițiștilor li se poate acorda dreptul de port al uniformei, în condiții stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.  

Menţinerea în activitate a poliţistului clasat inapt pentru serviciul poliţienesc

Art. 99. – (1) La cerere, poliţistul clasat inapt pentru serviciul poliţienesc, ca urmare a vătămării acestuia sub orice formă în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut în activitate în funcţii de poliţist în unităţi ale ministerului.

(2) La cerere, persoana ale cărei raporturi de serviciu au încetat ca urmare a clasării inapt pentru serviciul poliţienesc, ca urmare a vătămării acestuia sub orice formă în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi numită, fără examen sau concurs, în funcţii de poliţist în unităţi ale ministerului pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare a postului, potrivit fişei postului.

(3) Menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) și (2) se face prin ordin al ministrului afacerilor interne, pe baza propunerii şefului unităţii din care acesta face parte, respectiv a făcut parte, şi a avizului comisiei de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă, constituită la nivelul ministerului.

(4) Comisia de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă constată dacă atribuţiile funcţiilor pe care urmează a fi menţinut, respectiv numit, în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt compatibile cu incapacitatea dată de afecţiunea fizică/psihică şi pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava.

(5) Domeniile de activitate, condiţiile, precum şi procedura privind menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) şi (2), se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Protecţia familiei poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc

Art. 100. – (1) La decesul unui poliţist, ministerul acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor financiar egal cu de 3 ori salariul funcţiei de bază avut.

(2) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc ca urmare a vătămării acestuia sub orice formă în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi înmatriculaţi, la cerere, în instituţiile de învăţământ ale ministerului.

(3) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau clasat inapt pentru serviciul poliţienesc ca urmare a vătămării acestuia sub orice formă în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi soţul sau soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii de poliţist ori angajaţi ca personal contractual, fără examen sau concurs, în unităţi ale ministerului, dacă îndeplinesc condiţiile legale.

(4) Identificarea funcţiei în vederea numirii, respectiv angajării potrivit alin. (3) se face ţinând cont de studiile solicitantului şi de cerinţele postului. 

(5) Prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) - (4).

Reconversia profesională

Art. 101. – (1) Poliţiştii beneficiază, în primele 6 luni de la încetarea raporturilor de serviciu, de programe de reconversie profesională dacă la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de vârstă şi vechime pentru a li se acorda dreptul la pensie, în condiţiile prevederilor legale aplicabile privind asigurările sociale şi pensiile şi sunt apţi de muncă, în următoarele cazuri:

a) când încetarea raporturilor de serviciu s-a dispus în condiţiile prevăzute la art. 82 lit. e) în situaţia în care, urmare reorganizării ministerului sau a unei structuri a acestuia ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţist, postul acestuia se desfiinţează;

b) când încetarea raporturilor de serviciu a avut loc în condiţiile art. 82 lit. f) pentru neîndeplinirea de către poliţist a condiţiei prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. e).

(2) Reconversia profesională a poliţiştilor aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) se asigură prin grija ministerului, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurile sale teritoriale, pe baza protocoalelor încheiate în acest sens.

(3) Modul de organizare şi desfăşurare a programelor de reconversie profesională se stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne. 

(4) În vederea reconversiei profesionale poliţiştii pot urma gratuit cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională, organizate de minister şi cursuri organizate de alte ministere, precum şi de către instituţii ori persoane juridice de drept privat autorizate, potrivit legii, în acest scop, cu suportarea cheltuielilor de către minister.

(5) Contravaloarea cursurilor organizate în afara ministerului în condiţiile alin. (4) se suportă din bugetul acestuia, în limita a 3 salarii medii brute pe economie.

Caracterul obligatoriu şi permanent al serviciului poliţienesc 
Art. 103. – (1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu. Pentru a răspunde nevoilor de ordine şi siguranţă publică ale populaţiei, organizarea serviciului poliţienesc se face potrivit atribuţiilor date în competenţa Poliţiei Române sau a celorlalte structuri ale ministerului care au posturi prevăzute a fi încadrate cu poliţişti, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de prezenta lege.  
(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit. În afara programului de lucru, în situaţii temeinic justificate, poliţistul trebuie să se prezinte pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, din dispoziţia şefului ierarhic, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii./ poliţistul trebuie să se prezinte pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, din dispoziţia consemnată în scris a şefului ierarhic, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii. 
 (3) În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea din care face parte.
(4) În cazul producerii unei situaţii din cele prevăzute la alin. (3), poliţistul care se află  într-o altă localitate şi nu se poate prezenta la unitatea în care este încadrat, se prezintă la cea mai apropiată unitate a ministerului, informând superiorii săi despre aceasta.