Posted 14 November 2011 - 06:20 PM
LEGE nr.105 din 25 septembrie 1996
privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate
CAPITOLUL I
Organizarea evidenţei populaţiei
Art. 1. - (1 ) Evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine după principiul locului de domiciliu al acestora, de Ministerul de Interne, prin formaţiunile de evidenţă a populaţiei, în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei.
( 2 ) În sensul prezentei legi, prin formaţiune de evidenţă a populaţiei se înţelege orice structură de această specialitate, constituită şi organizată de Ministerul de Interne.
(3) Sistemul naţional informatic de evidenţă a populaţiei reprezintă ansamblul de activităţi desfăşurate pentru ţinerea evidenţei populaţiei, locului de domiciliu, stabilirii reşedinţei, pentru eliberarea cărţilor de identitate şi evidenţa locatarilor prin cartea de imobil.
Art. 2. - ( 1 ) Registrul permanent de evidenţă a populaţiei este o parte componentă a Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei şi se întocmeşte pe baza datelor de evidenţă a persoanelor, în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul ţării.
( 2 ) Întocmirea, actualizarea, exploatarea şi valorificarea datelor Registrului permanent de evidenţă a populaţiei se fac de Ministerul de Interne, prin formaţiunile de evidenţă a populaţiei.
( 3 ) Conţinutul Registrului permanent de evidenţă a populaţiei se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne.
( 4 ) Datele individuale referitoare la persoana fizică au caracter confidenţial; în toate cazurile, acestea nu pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice decât în condiţiile legii.
Art. 3. - Registrul permanent de evidenţă a populaţiei funcţionează în sistem deschis, servind ca suport unic pentru furnizarea de date, potrivit competenţelor şi drepturilor legale, pentru toate sistemele informatice din domeniul administraţiei publice centrale şi locale, care prelucrează date nominale privind persoana fizică.
Art. 4. - Cetăţenii români sunt luaţi în evidenţă la naştere, prin întocmirea unei fişe de evidenţă a populaţiei, pe baza datelor de stare civilă din actele de naştere, comunicate de autorităţile administraţiei publice locale. Comunicarea se face la formaţiunea de evidenţă a populaţiei din localitatea de domiciliu.
Art. 5. - ( 1 ) Fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal care se înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum şi în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei.
( 2 ) Codul numeric personal reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizică şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucrează date nominale privind persoana fizică.
( 3 ) Gestionarea şi verificarea atribuirii codului numeric personal revine Ministerului de Interne, prin formaţiunile de evidenţă a populaţiei.
Art. 6. - Actualizarea fişelor de evidenţă a populaţiei şi a Registrului permanent de evidenţă a populaţiei se realizează de formaţiunile de evidenţă a populaţiei pe baza documentelor prezentate de persoana fizică în cauză sau comunicate, în situaţiile prevăzute de lege, de ministere şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, potrivit atribuţiilor ce le revin, în legătură cu situaţia persoanei fizice.
Art. 7. - Datele nominale privind persoana fizică se comunică de către:
a ) primarii localităţilor, pentru născuţii vii, pentru modificări intervenite în statutul civil al persoanei fizice şi pentru decedaţi;
b ) Ministerul Justiţiei, pentru cei care dobândesc sau pierd cetăţenia română;
c ) instanţele judecătoreşti ale căror hotărâri au rămas definitive şi irevocabile, pentru modificări intervenite ca urmare a divorţului şi pentru cei supuşi interdicţiei de a părăsi o localitate sau de a se afla într-o localitate;
d ) Ministerul Afacerilor Externe, pentru repatriaţi şi pentru cei care deţin statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate.
Art. 8. - ( 1 ) Formaţiunea de evidenţă a populaţiei de la locul de domiciliu al persoanei fizice comunică acesteia, la cerere, date înscrise în fişa proprie.
( 2 ) Formaţiunea de evidenţă a populaţiei poate comunica, la cerere, unei persoane fizice sau juridice, date de stare civilă, domiciliul sau reşedinţa altei persoane fizice, numai după ce a obţinut consimţământul scris al acesteia.
( 3 ) Consimţământul prevăzut la alin. ( 2 ) nu este necesar când există un temei legal justificat.
Art. 9. - Comunicarea datelor din evidenţa populaţiei la cererea persoanelor fizice şi juridice, precum şi transmiterea unor date pentru crearea, întreţinerea, actualizarea sau exploatarea bazelor de date aparţinând altor sisteme informatice se face, cu sau fără plată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL II
Cartea de identitate
Art. 10. - ( 1 ) Cartea de identitate este documentul care se eliberează cetăţeanului român cu domiciliul în România, la împlinirea vârstei de 14 ani, şi cu care se face dovada identităţii şi a domiciliului.
( 2 ) Cu cartea de identitate se poate face şi dovada cetăţeniei române.
( 3 ) În relaţiile dintre cetăţeni şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice se folosesc, pentru legitimare şi identificare, cărţi de identitate valabile, potrivit legii.
( 4 ) Dovada identităţii, cetăţeniei române şi a domiciliului minorului sub 14 ani se face cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea de identitate a părintelui sau a reprezentantului său legal.
( 5 ) În sensul prezentei legi, prin cartea de identitate se înţelege şi cartea de identitate provizorie.
Art. 11. - Cartea de identitate se întocmeşte şi se eliberează de către formaţiunea de evidenţă a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţă al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau a reprezentantului său legal - în cazul minorilor sau persoanelor fizice puse sub interdicţie - şi a documentelor cu care, potrivit legii, se face dovada numelui, stării civile, cetăţeniei române, a domiciliului şi, după caz, a situaţiei militare.
Art. 12. - Cu cel puţin 15 zile înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, persoana fizică în cauză ori reprezentantul său legal trebuie să solicite formaţiunii de evidenţă a populaţiei eliberarea cărţii de identitate, prezentând, după caz, documentele menţionate la art. 11.
Art. 13. - ( 1 ) Minorilor, care, la împlinirea vârstei de 14 ani, se găsesc internaţi în unităţi de protecţie socială, li se eliberează cărţi de identitate prin grija administraţiei unităţilor respective, de către formaţiunile de evidenţă a populaţiei pe raza cărora funcţionează unităţile de protecţie socială.
(2) In situaţia în care părinţii celor prevăzuţi la alin. ( 1 ) nu sunt cunoscuţi, la rubrica "domiciliu" se înscrie adresa unităţii de protecţie socială respective.
Art. 14. - ( 1 ) Cartea de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani.
( 2 ) De la împlinirea vârstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează fără termen de valabilitate.
Art. 15. - ( 1 ) Orice modificări, adăugări sau menţiuni, altele decât cele prevăzute de lege, înscrise în cartea de identitate, sunt interzise şi atrag nulitatea sa.
( 2 ) Poliţistul care constată una dintre situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ) este obligat să reţină cartea de identitate şi să o depună la formaţiunea de evidenţă a populaţiei.
( 3 ) În situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ) , nulitatea se constată de către orice formaţiune de evidenţă a populaţiei.
(4) Personalul celorlalte autorităţi publice abilitate prin lege să legitimeze persoane fizice, în cazul stabilirii uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ), este obligat să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie.
Art. 16. - ( 1 ) O nouă carte de identitate se eliberează:
a) la expirarea termenului de valabilitate;
b ) dacă s-au modificat numele sau prenumele titularului, prenumele părinţilor, data sau locul naşterii;
c ) în cazul schimbării domiciliului;
d ) în cazul deteriorării;
e ) în cazul distrugerii, pierderii sau furtului;
f ) la expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afla în anumite localităţi;
g ) când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;
h) în cazul anulării.
( 2 ) Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a cărţii de identitate, persoana fizică în cauză ori reprezentantul său legal are obligaţia să solicite formaţiunii de evidenţă a populaţiei eliberarea unei noi cărţi de identitate, prezentând, după caz, documentele prevăzute la art. 11.
( 3 ) În termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. ( 1 ) lit. b ) - h ), persoana fizică în cauză este obligată să solicite formaţiunii de evidenţă a populaţiei eliberarea unei noi cărţi de identitate.
Art. 17. - ( 1 ) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
a ) când persoana fizică care solicită eliberarea cărţii de identitate nu posedă toate actele necesare eliberării acesteia;
b ) în cazul distrugerii, pierderii sau furtului cărţii de identitate.
( 2 ) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte de formaţiunea de evidenţă a populaţiei, dar nu poate depăşi un an.
Art. 18. - În cartea de identitate se pot face menţiuni de către personalul din formaţiunile de evidenţă a populaţiei, cu privire la stabilirea reşedinţei, iar la comunicarea scrisă a instanţelor judecătoreşti, şi cu privire la interdicţia de a se afla în anumite localităţi.
Art. 19. - ( 1 ) Cartea de identitate a persoanei fizice reţinute, arestată preventiv sau care execută pedepse privative de libertate se păstrează de administraţia aresturilor ori a penitenciarelor şi se restituie la punerea în libertate a titularilor acesteia.
( 2 ) Cartea de identitate a persoanei fizice internate în instituţii de reeducare şi de protecţie socială se păstrează, pe durata internării, de către administraţia acestor instituţii.
Art. 20. - ( 1 ) Titularii cărţilor de identitate, precum şi autorităţile publice prevăzute la art. 19 sunt obligate să ia măsuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul acestora.
(2) Furtul cărţii de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice şi autorităţile publice menţionate în alin. ( 1 ) unităţii de poliţie pe raza căreia s-a produs, în termen de 24 ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea, la formaţiunea de evidenţă a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţă a titularului.
Art. 21. - Persoana care găseşte o carte de identitate este obligată să o depună, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliţie.
Art. 22. - Are obligaţia să predea cartea de identitate:
a ) persoana care pierde cetăţenia română ori căreia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în străinătate, la serviciul de paşapoarte, o dată cu primirea paşaportului;
b ) persoana care deţine cartea de identitate a unei persoane decedate, la ofiţerul stării civile, o dată cu înregistrarea decesului. Ofiţerul stării civile este obligat să predea cărţile de identitate primite, la formaţiunea de evidenţă a populaţiei, în termen de 30 de zile de la primirea acestora.
Art. 23. - ( 1 ) Cartea de identitate a unei persoane fizice nu poate fi reţinută în afara cazurilor prevăzute în prezenta lege.
( 2 ) Este interzisă darea sau primirea cărţii de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.
CAPITOLUL III
Stabilirea şi schimbarea domiciliului şi reşedinţei cetăţenilor români cu domiciliul în România
Art. 24. - ( 1 ) Cetăţenii români cu domiciliul în România au dreptul să-şi stabilească sau să-şi schimbe domiciliul ori reşedinţa în orice localitate din ţară, în condiţiile legii.
(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) nu pot avea, în acelaşi timp, decât un singur domiciliu şi o singură reşedinţă. În cazul în care acestea deţin mai multe locuinţe îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.
Art. 25. - ( 1 ) Domiciliul persoanelor fizice prevăzute în art. 24 este la adresa din localitatea unde acestea îşi au locuinţa statornică.
( 2 ) Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic.
( 3 ) Domiciliul minorului încredinţat de instanţa judecătorească unei alte persoane rămâne la părinţii săi, iar în cazul în care aceştia au domiciliile separate şi nu se înţeleg, instanţa judecătorească decide la care dintre ei va avea domiciliul minorul.
( 4 ) Domiciliul minorului este la reprezentantul său legal, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă.
( 5 ) Dispoziţiile alin. ( 4 ) se aplică şi în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie.
Art. 26. - Reşedinţa este locuinţa la care persoanele prevăzute în art. 24 locuiesc temporar, alta decât cea de domiciliu.
Art. 27. - ( 1 ) Stabilirea domiciliului sau, după caz, înscrierea menţiunii de stabilire a reşedinţei în cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate, care declară pe propria răspundere adresa la care are locuinţa asigurată.
( 2 ) Declaraţia se dă în scris şi se semnează în faţa unei persoane autorizate din cadrul formaţiunii de evidenţă a populaţiei.
( 3 ) Pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia prevăzută la alin. ( 2 ) se dă şi se semnează de părinţi sau de reprezentanţii lor legali.
( 4 ) În cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face menţiune despre aceasta.
(5) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei se înscrie în fişa de evidenţă a populaţiei şi în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei.
Art. 28. - Persoana care îşi schimbă domiciliul este obligată ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la formaţiunea de evidenţă a populaţiei pentru eliberarea unei noi cărţi de identitate.
Art. 29. - ( 1 ) Persoana care locuieşte temporar mai mult de 45 de zile la altă adresă decât cea de domiciliu este obligată să se prezinte la formaţiunea de evidenţă a populaţiei pentru înscrierea, în cartea de identitate şi în documentele de evidenţă, a menţiunii de stabilire a reşedinţei.
( 2 ) Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte la reşedinţa stabilită. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.
Art. 30. - Se exceptează de la obligaţia prevăzută la art. 29:
a ) persoana care locuieşte o perioadă mai mare decât cea prevăzută la art. 29 alin. ( 1 ), dar nu mai mult de 60 de zile, în interesul serviciului, la odihnă sau tratament;
b ) elevul şi studentul aflaţi în vacanţă;
c) persoana internată pentru îngrijirea sănătăţii;
d) cadrul militar activ care locuieşte în interesul serviciului în altă localitate decât cea de domiciliu, indiferent de durată.
Art. 31. - ( 1 ) Evidenţa locatarilor prin cartea de imobil se ţine în următoarele categorii de imobile:
a) destinate cazării în comun;
b ) care servesc total sau parţial ca locuinţă, situate în municipii, oraşe sau în comunele din zona de frontieră;
c ) care servesc total sau parţial ca locuinţă, situate în celelalte localităţi, dacă dispun de mai multe unităţi locative.
( 2 ) Dispoziţiile alin. ( 1 ) nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta unităţilor militare, a sediilor misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare sau în locuinţele ocupate exclusiv de membrii acestora.
( 3 ) Organizarea activităţii de ţinere a evidenţei locatarilor prin cartea de imobil revine Ministerului de Interne, prin unităţile de poliţie. Proprietarul, administratorul de imobil sau unul dintre locatari, desemnat de aceştia, căruia i-a fost încredinţată cartea de imobil, are obligaţia să înscrie, pe baza cărţilor de identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o prezinte, la cerere, organelor abilitate ale Ministerului de Interne.
( 4 ) Cartea de imobil se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se păstrează la responsabilul cărţii de imobil, iar celălalt la unitatea locală de poliţie.
Art. 32. - Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte cartea de identitate responsabilului cărţii de imobil, în vederea luării în evidenţă.
Art. 33. - Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil, la noua locuinţă, în termen de 5 zile de la sosire.
Art. 34. - La hoteluri şi alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau administratorului acestora, după caz.
Art. 35. - Unităţile de protecţie socială, casele de copii, şcolile de reeducare, alte instituţii sau persoane fizice care internează, primesc pentru îngrijire sau găzduire persoane care nu posedă acte de identitate şi, datorită stării fizice sau psihice în care se află, nu pot fi identificate sunt obligate să anunţe imediat formaţiunea de evidenţă a populaţiei de care aparţin, în vederea luării acestora în evidenţa provizorie, până la stabilirea identităţii lor.
Art. 36. - În cazul în care se schimbă denumirea localităţilor şi a străzilor, cheltuielile pentru schimbarea cărţii de identitate vor fi suportate de instituţiile publice care au propus schimbarea denumirilor.
CAPITOLUL IV
Sancţiuni
Art. 37. - Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.
Art. 38. - Declararea necorespunzătoare a adevărului privind domiciliul sau reşedinţa constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor din Codul penal.
Art. 39. - Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei legi şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 47, cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;
b ) nerespectarea dispoziţiilor art. 12, 16 alin. (2) şi (3), art. 20, 21 şi 31 alin. (3), cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei;
c ) nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 22, 23, 32, 33, 34 şi 35, cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei;
d ) nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 28, 29 şi 45, cu amendă de la 75.000 lei la 150.000 lei.
Art. 40. - Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 39 se face de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie abilitaţi, care aplică şi amenda.
Art. 41. - Contravenţiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 42. - Forma şi conţinutul cărţii de identitate, a cărţii de imobil şi a fişei de evidenţă a populaţiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne.
Art. 43. - ( 1 ) Formaţiunile de evidenţă a populaţiei comunică direcţiilor judeţene de statistică sau, după caz, Direcţiei generale de statistică a municipiului Bucureşti, datele necesare pentru statistica demografică, referitoare la persoanele fizice care îşi schimbă domiciliul ori reşedinţa dintr-o localitate în alta sau dintr-un sector în altul, în municipiul Bucureşti.
( 2 ) Forma şi cuprinsul imprimatelor folosite pentru comunicarea datelor, precum şi periodicitatea şi circuitul lor se stabilesc de Ministerul de Interne şi Comisia Naţională pentru Statistică.
Art. 44. - Cererile misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România şi ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, referitoare la identificarea unor persoane fizice, se soluţionează de către Ministerul de Interne, prin Direcţia de evidenţă a populaţiei.
Art. 45. - Persoana care din diferite motive locuieşte la altă adresă decât cea menţionată în buletinul de identitate este obligată, ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să solicite formaţiunii de evidenţă a populaţiei înscrierea adresei unde domiciliază efectiv.
Art. 46. - Până la preschimbarea în totalitate a actualelor buletine de identitate, în acestea se pot face menţiuni cu privire la schimbarea numelui şi prenumelui părinţilor, data sau locul naşterii, de către primari şi alte persoane care, potrivit legii, îndeplinesc funcţia de ofiţer al stării civile.
Art. 47. - Persoana care nu are menţionat codul numeric personal în buletinul de identitate este obligată să se prezinte, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la formaţiunea de evidenţă a populaţiei, de la locul de domiciliu, pentru transcrierea acestuia din fişa personală de evidenţă.
Art. 48. - Ministerul de Interne împreună cu Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, Ministerul Justiţiei şi cu Ministerul Afacerilor Externe vor elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, norme metodologice pentru stabilirea conţinutului, fluxului documentelor şi a nomenclatoarelor unitare, care să asigure ţinerea în actualitate a evidenţei şi Registrului permanent de evidenţă a populaţiei.
Art. 49. - Organizarea activităţii de eliberare a cărţilor de identitate, procedura de preschimbare eşalonată a buletinelor de identitate actuale, precum şi aspectele privind termenele de valabilitate a acestora se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.
Art. 50. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi procedura schimbării domiciliului şi a reşedinţei şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 11 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
DAN VASILIU
Bucureşti, 25 septembrie 1996.
Nr. 105.
7
This topic is locked
)... Ce era atat de personal, ti-a cerut numarul de cont din banca...
