9 replies to this topic

[hpavictor]

Totul pare simplu la prima vedere.........

1 ) Legitima aparare
Potrivit art. 44, cod penal o persoana nu raspunde penal, deci nu exista infractiune, daca aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala pentru a se apara in fata unui atac al altei persoane.
In cadrul legitimei aparari exista doua actiuni: actiunea persoanei care ataca si actiunea faptuitorului care se apara.
Conditiile de existenta a legitimei aparari:
I. Conditiile referitoare la atac:
a ) Atacul trebuie sa fie material, adica sa conste in acte de natura fizica, nu in acte de natura intelectuala sau morala. Astfel, insulta sau amenintarea nu sunt atacuri materiale.
b ) Atacul sa fie direct, adica sa puna in pericol nemijlocit persoana si drepturile acesteia, fara sa existe obstacole fizice intre atacator si atacat.
c ) Atacul sa fie imediat, adica sa fie in curs de desfasurare sau iminent.
d ) Atacul sa fie injust, adica sa conste intr-o fapta ilicita a faptuitorului. Nu poate fi vorba de legitima aparare atunci cand un infractor il ataca pe politistul care vrea sa-l aresteze.
Atacul unui animal nu constituie niciodata legitima aparare. Atacatorul trebuie sa fie o persoana si sa aiba discernamant. In cazul iresponsabililor, daca cel atacat stie ca se afla in fata unui atac al unei persoane iresponsabile, atunci nu este vorba de legitima aparare, ci eventual de o stare de necesitate. Daca nu stia ca este un atac al unei persoane iresponsabile, se considera ca atacul este injust si ne aflam in ipoteza unei legitime aparari.
e ) Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat, viata si integritatea corporala a acestuia sau a altuia, drepturile sale, sau un interes obstesc.

II. Conditii referitoare la aparare:
a ) Apararea sa vizeze persoana atacatorului.
b ) Apararea sa fie proportionala cu atacul.
c ) Apararea sa inceteze in momentul in care inceteaza atacul.

Depasirea limitelor legitimei aparari:
In cazul in care apararea este disproportionala fata de atac, pot exista doua implicatii juridice:
1. Daca depasirea limitelor legitimei aparari se datoreaza starii de temere sau tulburare in care s-a aflat faptuitorul, atunci potrivit art. 44 (3), cod penal (exces jusitificat de aparare), aceasta este asimilata legitimei aparari si inlatura caracterul penal al faptei.
2. Daca depasirea legitimei aparari nu este datorata unei stari de temere sau tulburare, raspunderea penala nu este inlaturata, insa se va retine o circumstanta atenuanta.

2 ) Starea de necesitate
Potrivit art. 45, cod penal este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia, ori un interes obstesc. Conditiile de existenta a starii de necesitate
I. Conditiile starii de pericol:
Starea de pericol este situatia care poate fi datorata unor actiuni umane, de cele mai multe ori din culpa, unor actiuni ale animalelor sau ale naturii si care pun in pericol una dintre valorile umane.
Exista unele diferente intre atac si starea de pericol:
- Atacul poate fi determinat doar de o actiune intentionata a omului, iar starea de pericol poate fi determinata si de o actiune produsa din culpa.
- Atacul vizeaza doar viata, sanatatea si integritatea corporala a persoanei, iar starea de pericol poate viza si un bun.
a ) Starea de pericol sa fie imediata, adica in curs de desfasurare sau pe cale de a se declansa.
b ) Sa puna in pericol valorile sociale enuntate expres in textul legii. c) Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin comiterea unor fapte prevazute de legea penala.

II. Conditiile actiunii de salvare:
a ) Sa fie necesara, adica pericolul sa nu fi putut fi inlaturat altfel, iar daca faptuitorul are la dispozitie mai multe variante este obligat sa o aleaga pe cea mai putin pagubitoare. Daca faptuitorul putea sa actioneze intr-un mod mai putin pagubitor, el va raspunde penal, dar se va retine o circumstanta atenuanta.
b ) Actiunea de salvare sa fie proportionala cu pericolul care exista, adica prin comiterea faptei prevazute de legea penala faptuitorul nu trebuie sa provoace un rau mai mare decat cel care s-ar fi produs daca nu intervenea. Nerespectarea acestei conditii duce la responsabilitatea penala si la retinerea unor circumstante atenuante.

Diferente intre legitma aparare si starea de necesitate:
1 ) Ceea ce le determina. Astfel, legitima aparare o determina atacul, pe cand starea de necesitate e determinata de o stare de pericol. Notiunea de stare de pericol este mult mai larga decat cea de atac.
2 ) La starea de necesitate actiunea de salvare trebuie sa fie necesara, adica faptuitorul sa nu fi avut alta posibilitate, in timp ce aceasta conditie nu este ceruta la legitima aparare.
3 ) La legitima aparare faptuitorul trebuie sa actioneze, in mod obligatoriu, impotriva atacatorului, in timp ce la starea de necesitate actiunea e, de regula, indreptata impotriva altor valori.
3 ) Constrangerea morala si constrangerea fizica
Constrangerea morala sau psihica exista atunci cand, ca urmare a amenintarii unei persoane, faptuitorul este obligat sa comita fapta prevazuta de legea penala. Persoana care comite acea fapta nu va raspunde penal, in timp ce persoana care ameninta va raspunde pentru instigare. Raul cu care se ameninta trebuie sa fie cel putin la fel de important ca si raul ce se cere a fi savarsit.

4 ) Cazul fortuit
Reglementat in art. 47, cod penal, cazul fortuit este situat, din punct de vedere al gradului de vinovatie, acolo unde se termina culpa fara prevedere si din aceasta cauza exclude vinovatia penala.
Conditiile cazului fortuit:
1 ) Faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul si imprejurarile care l-au determinat.
2 ) Faptuitorul sa nu fi putut sa prevada nici rezultatul si nici imprejurarile care au determinat acest rezultat. In practica judiciara se afirma in mod constant ca nu exista caz fortuit atunci cand faptuitorul actiona, la momentul interventiei cauzei imprevizibile, cu nerspectarea unor dispozitii legale. Exista caz fortuit atunci cand intre nerespectarea dispozitiilor legale si producerea rezultatului nu exista raport de cauzalitate.

..........

7 ) Minoritatea
Potrivit art. 50, cod penal minorii care la data comiterii faptei nu implinisera 14 ani nu raspund penal. In cazul infractiunii cu durata de executare se va tine cont doar de actele comise dupa implinirea varstei de 14 ani.

8 ) Eroarea
Eroarea este reglementata in art. 51, cod penal si este de doua feluri:
1 . Eroarea de drept - Exista atunci cand faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste in mod gresit o norma juridica de care depinde caracterul penal al faptei.
2 . Eroarea de fapt - Consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei stari, imprejurari sau situatii de care depinde caracterul penal al faptei.
Eroarea mai poate fi clasificata in:
3 . Eroarea esentiala - Acea eroare care priveste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
4 . Eroarea neesentiala - Se refera la alte aspecte decat elementele infractiunii, adica un element de care nu depinde caracterul penal al faptei.

1. Eroarea de drept
Potrivit art. 51, cod penal numai eroarea de drept nepenal inlatura caracterul penal al faptei, in timp ce eroarea de drept penal nu poate fi invocata pentru a inlatura caracterul penal al faptei, deoarece ar contraveni principiului cunoasterii absolute a legilor penale.
2. Eroarea de fapt Aceasta eroare inlatura caracterul penal al faptei doar atunci cand este esentiala Este necesar ca eroarea sa nu se datoreze culpei faptuitorului. Asadar nu se admite eroarea atunci cand faptuitorul, in mod rezonabil, putea sa-si dea seama de situatia reala.
Exista trei situatii speciale de eroare de fapt:
a ) Eroare asupra persoanei - error in personam Consta in cunoasterea gresita a identitatii victimei (atunci cand faptuitorul confunda victima). Intr-o astfel de situatie, pentru ca identitatea subiectului pasiv nu are relevanta pentru existenta infractiunii, se va retine o singura infractiune intentionata comisa impotriva persoanelor efectiv lezate.
b ) Aberatio ictus - ,,devierea loviturii" Apare in situatia in care faptuitorul vrea sa lezeze o anumita persoana dar, din cauza executarii gresite a infractiunii, lezeaza o alta persoana. In raport de solutia care se da intr-o astfel de situatie exista doua opinii:
Prima opinie, majoritara in doctrina si in practica judiciara, spune ca situatia e identica cu eroarea asupra persoanei, deci si incadrarea juridica va fi aceeasi ca la error in personam.
Cea de-a doua opinie spune ca situatia nu este identica cu eroarea asupra persoanei, deoarece eroarea apare in momente diferite. In cazul erorii asupra persoanei faptuitorul greseste in momentul luarii rezolutiei, iar executarea acestei rezolutii gresite este corecta. In schimb, la aberatio ictus rezolutia este corecta, insa executarea este gresita. Rezulta, potrivit acestei opinii, ca si solutiile date trebuie sa fie diferite. Astfel, la aberatio ictus se va retine un concurs de infractiuni intre o fapta intentionata in forma de tentativa comisa impotriva persoanei vizate si o fapta consumata din culpa impotriva persoanei efectiv lezate.
c ) Aberatio delicti - Este situatia in care faptuitorul doreste lezarea unui obiect juridic dar, din cauza executarii gresite a actului de executare, lezeaza un alt obiect juridic. Solutia instantei se va da ca la aberatio ictus. Va exista tentativa la infractiunea intentionata asupra obiectului vizat si infractiune din culpa, consumata, asupra obiectului efectiv lezat.

Mai pe scurt ,fara termeni juridici :

DE RETINUT
Autoaparare: apararea impotriva unui atac al altei persoane

Despre atac
Trebuie sa fie imediat, adica sa fie in curs de desfasurare sau iminent
Trebuie sa puna in pericol grav persoana atacata
Trebuie sa fie injust. Daca a fost drept consecinta unei actiuni a persoanei atacate, nu poate fi vorba de autoaparare
Despre aparare
Trebuie sa vizeze persoana atacatorului
Trebuie sa fie proportionala cu atacul
Trebuie sa inceteze in momentul incetarii atacului

Aici aveti singura reglementarea legala privind uzul de arma din legislatia romaneasca in vigoare :
Legea 17 din 2 aprilie 1996
CAP. 3
Uzul de armă

ART. 46
Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra
persoanelor sau bunurilor.
ART. 47
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a ) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie,
menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin
surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
b ) împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora,
potrivit legii, li se asigură protecţie;
c ) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile,
subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite - vizibil delimitate - stabilite prin consemn;
d ) pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să fugă;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b ) şi c ), precum şi
împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor
abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei
infracţiuni;
f ) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice
că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care
pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g ) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere;
h ) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără drept în
sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
i ) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
i ) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în
scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii publice.
ART. 48
Persoanele autorizate să deţină, să poarte şi să folosească arme pentru pază sau autoapărare pot
face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii 295 din 28 iunie 2004 ART. 14
În cazurile prevăzute la art. 47 lit. c ), d ), g ), h ) şi i ), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut
somaţia legală.
Somaţia se face prin cuvântul "Stai!". În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele:
"Stai, că trag!". Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului
de armă în sus, în plan vertical.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune,
se poate face uz de armă împotriva acesteia.
În cazul prevăzut la art. 47 lit. h ) şi i ), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la
intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: "Părăsiţi..., vom folosi arme
de foc!".
În situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a ), b ), f ) şi j ), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără
somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor se execută un foc în plan vertical iar apoi se va
trage în pneurile acestora în scopul imobilizării.
ART. 50
Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor, pentru a restabili
ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acţiunile
acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni
de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se face uz
de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.
ART. 51
Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol se face în aşa fel încât să
ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil la picioare,
pentru a evita cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea
mijloc.
Persoanei rănite trebuie să i se dea primul-ajutor şi îngrijiri medicale.
ART. 52
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.
Se interzice uzul de armă:
a ) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac
armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane;
b ) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar
viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin

Aici aveti un extras din legea armelor :
Legea 295 din 28 iunie 2004 ART. 14
Categoriile de persoane fizice care pot fi autorizate sa procure arme letale
( 1 ) Persoanele fizice de cetatenie romana care indeplinesc conditiile prevazute la art. 15 alin. (1)
pot fi autorizate, la cerere, sa procure arme letale.
( 2 ) Armele de aparare si paza pot fi procurate numai de catre urmatoarele categorii de persoane:
a ) demnitarii, magistratii, diplomatii, militarii si politistii, pe perioada cat sunt in activitate si dupa
pensionare, trecerea in rezerva sau retragere, dupa caz, cu exceptia situatiei in care acestia si-au
pierdut calitatea din motive imputabile lor;
b ) persoanele prevazute de lege, care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii publice,
pe perioada in care au aceasta calitate, cu exceptia personalului de paza din cadrul societatilor
specializate de paza;
c ) persoanele incluse in programe de protectie a martorilor, pe perioada in care au aceasta calitate.
( 3 ) Armele de vanatoare pot fi procurate de catre vanatori si colectionarii de arme.
( 4 ) Armele de tir pot fi procurate de catre sportivii si antrenorii de tir, precum si de catre vanatorii
si colectionarii de arme. Vanatorii pot procura numai arme de tir din categoria armelor lungi.
( 5 ) Armele de colectie letale, aflate in stare de functionare, pot fi procurate numai de catre
colectionarii de arme.
( 6 ) Procurarea armelor prevazute la alin. ( 2 )-( 5 ) se poate realiza prin cumparare, donatie,
mostenire, inchiriere sau comodat, dupa caz.
ART. 15
Conditii de acordare a autorizatiei de procurare a armelor letale
( 1 ) Autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor prevazute la art. 14 alin. (2)-
( 5 ), daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii:
a ) au implinit varsta de 18 ani;
b ) dovedesc necesitatea procurarii armelor, in functie de destinatia acestora, prin documente
justificative stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c ) nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa
de libertate mai mare de 1 an, pentru infractiuni comise cu intentie;
d ) nu sunt invinuite sau inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, pentru care
legea prevede o pedeapsa al carei maxim special este mai mare de 1 an;
e ) sunt apte din punct de vedere psihologic si medical si nu sufera de alte afectiuni stabilite prin
ordin al ministrului sanatatii, care ar putea pune in pericol propria viata sau a altora, daca ar detine
sau ar folosi arme si munitii;
f ) nu prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a
persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente;
g ) au absolvit un curs de instruire teoretica si practica, organizat de o persoana juridica autorizata
pentru aceasta activitate, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei
legi;
h ) nu au savarsit vreuna dintre contraventiile pentru care legea prevede revocarea dreptului de
procurare, detinere sau, dupa caz, port si folosire a armelor;
i ) nu au pierdut, anterior, arme letale, din motive imputabile lor, procurate in conditiile prezentei
legi.
( 2 ) Cererea de eliberare a autorizatiei de procurare a armelor se depune de catre solicitant la
Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti sau la inspectoratul judetean de politie in a
carui raza teritoriala isi are domiciliul si se solutioneaza in termen de 45 de zile de la data primirii
acesteia.
( 3 ) Daca autoritatea competenta cu solutionarea cererii constata ca nu sunt indeplinite conditiile
prevazute la alin. ( 1 ), solicitantului i se refuza autorizarea de procurare a armei si i se comunica, in scris, in termenul prevazut la alin. (2), solutia adoptata, precum si motivele care au stat la baza
acesteia.
( 4 ) Solutia prevazuta la alin. ( 3 ) este supusa controlului judecatoresc, potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 29/1990, cu modificarile ulterioare, si poate fi atacata in termen de 15 zile de la
data la care a fost adusa la cunostinta solicitantului.
( 5 ) Ordinul ministrului sanatatii prevazut la alin. ( 1 ) lit. e ) se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I

Edited by hpavictor, 18 August 2011 - 11:35 PM.

[hpavictor]

Pentru completarea legislatiei in domeniul armelor si a modului de folosire ( !!! ) a acestora , va prezint inca o lege care are legatura cu prezentul subiect prin faptul ca este conform cerintelor NATO si explica termeni consacrati legati de uzul de arma , in teorie legea ar putea influenta datorita prevederilor sale legate de granita activitatea Politia de Frontiera si hibridul magaro-cabalin din MAI adica Jandarmeria , singura structura militara din MAI care se supune regulamentelor MApN ( Pompierii nu se pun la numaratoare......!!! ei se bat doar cu incendiile ) .

Lege Nr.122 din 15.06.2011
privind regimul armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţele armate străine pe teritoriul României
ACT EMIS DE: Parlamentul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 426 din 17 iunie 2011




Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1
Prezenta lege reglementează deţinerea, portul, folosirea armelor, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor din înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale, operaţiunile care se efectuează cu acestea, utilizarea forţei, precum şi regimul juridic al transportului, deţinerii, portului şi folosirii armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor de către membrii forţelor armate străine pe teritoriul României.
Articolul 2
( 1 ) Ministerul Apărării Naţionale este autorizat să deţină arme, dispozitive militare şi muniţii pentru dotarea proprie, potrivit statelor de organizare, programelor majore de înzestrare şi responsabilităţilor pe care le are potrivit legii.
( 2 ) Armele, dispozitivele militare şi muniţiile prevăzute la alin. ( 1 ) sunt destinate instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit legii, având, de regulă, caracteristici tehnico-tactice specifice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu respectarea normelor dreptului internaţional şi a legislaţiei naţionale.
Articolul 3
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a ) act ostil - orice acţiune sau folosire a forţei de către o forţă militară străină ori entitate teroristă, îndreptată împotriva statului român, a forţelor armate române sau a altor persoane ori împotriva proprietăţii desemnate sau care urmăreşte deturnarea ori împiedicarea îndeplinirii misiunii militare a forţelor armate române şi/sau aliate. Actul ostil reprezintă, de asemenea, acţiunea prin care persoane, grupuri de persoane sau unităţi constituite contribuie în mod direct ori comit cu intenţie acte care pot cauza prejudicii majore sau constituie un pericol real pentru viaţa personalului ori tehnica Ministerului Apărării Naţionale sau/şi a forţelor aliate ale României;
b ) consemn - îndatoririle generale şi specifice pe care le are personalul aflat în misiune;
c ) dispozitive militare - ansamblul de componente a căror funcţionare în comun îndeplineşte o funcţie într-un sistem tehnic, prin acţionarea unui mecanism de iniţiere sau percuţie, care determină aruncarea unuia ori a mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare;
d ) forţă minimă - forţa strict necesară, ca grad, intensitate şi durată, pentru îndeplinirea misiunii. Forţa minimă poate include forţa letală;
e ) forţă letală - forţa prin a cărei folosire este probabil să se cauzeze decesul sau rănirea gravă care poate avea ca urmare decesul unei persoane;
f ) forţă ostilă - forţa care manifestă intenţii ostile, comite un act ostil sau care a fost declarată ostilă;
g ) intenţie ostilă - ameninţarea iminentă cu folosirea forţei din partea unei forţe militare străine, a unei entităţi teroriste, a unei persoane ori a unor grupuri de persoane împotriva statului român, a forţelor armate române sau a altor persoane ori a proprietăţii desemnate, precum şi împotriva membrilor forţelor militare străine aliate. Determinarea intenţiei ostile se face de către comandanţii sau şefii, de la orice eşalon, ai forţelor participante la operaţii în afara teritoriului statului român, pe baza evaluării faptelor şi circumstanţelor cunoscute, precum şi a informaţiilor avute la dispoziţie. În cazul misiunilor executate individual, determinarea intenţiei ostile se face de executantul misiunii, pe baza aceloraşi elemente;
h ) obiectiv militar - imobilele, echipamentele, instalaţiile, cum ar fi cazărmi, tabere sau raioane de dispunere a uneia ori a mai multor unităţi militare, depozite, gări, porturi, aeroporturi, aerodromuri, lucrări de artă, poligoane, nave, ambarcaţiuni, aeronave, transporturi militare, aflate în proprietatea sau în administrarea ori încredinţate pentru pază şi apărare Ministerului Apărării Naţionale. În cazul operaţiilor internaţionale prevăzute de legislaţia română, constituie obiectiv militar personalul combatant sau orice bun care, prin natura sa, amplasarea, destinaţia ori utilizarea acestuia, aduce o contribuţie efectivă la acţiunea militară şi a cărui distrugere parţială sau totală, capturare ori neutralizare oferă, în condiţiile concrete existente, un avantaj militar sigur;
i ) persoane desemnate - persoanele stabilite prin consemn sau ordin de misiune, pentru a căror protecţie este autorizată folosirea forţei, inclusiv cea letală;
j ) proprietăţi desemnate - acele proprietăţi pentru a căror protecţie se foloseşte forţa; forţa letală se foloseşte numai în circumstanţele stabilite prin consemn sau ordin de misiune;
k ) reguli de angajare - reglementările pentru structurile militare în ansamblu, precum şi pentru fiecare militar care definesc circumstanţele, condiţiile, nivelul şi modalitatea în care pot fi utilizate armamentul şi dispozitivele militare pentru îndeplinirea misiunilor, pe timpul participării la operaţii;
l ) uz de armă - executarea tragerii cu o armă, în scopul îndeplinirii unei misiuni;
m ) zonă militară restricţionată - zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul forţelor armate naţionale ori aliate, în care accesul şi mişcarea personalului şi tehnicii care nu aparţin acestor forţe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naţionale, după consultarea autorităţilor publice centrale sau locale, după caz.
Capitolul II
Deţinerea şi portul armelor şi muniţiilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale. Operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii
Articolul 4
Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat să deţină şi să poarte armele, dispozitivele militare şi muniţiile cu care este dotat de către unităţile din care face parte, în vederea instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum şi a altor misiuni specifice, potrivit legii, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Articolul 5
( 1 ) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, poate efectua următoarele operaţiuni cu arme, dispozitive militare şi muniţii:
a ) achiziţionare;
b ) reparare;
c ) modificare;
d ) transformare;
e ) experimentare;
f ) transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă;
g ) valorificare;
h ) transport;
i ) depozitare;
j ) casare;
k ) modernizare;
l ) distrugere.
( 2 ) Procedurile concrete de efectuare a operaţiunilor prevăzute la alin. ( 1 ) se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale, potrivit legii.
( 3 ) Transmiterea dreptului de proprietate sau a celui de folosinţă asupra armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor, prin vânzare-cumpărare, donaţie, schimb sau închiriere, se poate face, în condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 6
Operaţiunile de experimentare, reparare, modernizare, transformare, casare şi distrugere sunt organizate în cadrul zonelor desemnate în acest sens, în condiţiile legii, de către Ministerul Apărării Naţionale.
Articolul 7
Normele specifice privind evidenţa, mânuirea, păstrarea şi controlul stării tehnice a armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor se reglementează prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Capitolul III
Folosirea armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor
Secţiunea 1
Folosirea armelor, dispozitivelor militare şi muniţiilor pentru instruire
Articolul 8
( 1 ) Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu muniţie de război, pentru instruire de către personalul Ministerului Apărării Naţionale este permisă doar în poligoanele destinate şi amenajate special pentru categoria respectivă de armament, omologate şi autorizate în acest scop.
( 2 ) Folosirea armelor şi dispozitivelor militare, cu altă muniţie decât cea de război, pentru instruire de către personalul Ministerului Apărării Naţionale este permisă doar în poligoanele destinate şi amenajate special pentru categoria respectivă de armament sau în zone militare restricţionate, stabilite cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale ori al proprietarilor privaţi.
Articolul 9
( 1 ) Poligoanele de tragere se amplasează, de regulă, pe terenuri aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Cu acordul instituţiilor publice, al autorităţilor administraţiei publice locale sau al proprietarilor privaţi, pot fi amenajate poligoane de tragere temporare pe terenurile aflate în administrarea ori în proprietatea acestora.
( 2 ) Pentru evitarea accidentelor, în proximitatea fiecărui poligon se stabilesc zone militare restricţionate.
( 3 ) Clasificarea, amenajarea, organizarea, inclusiv măsurile de siguranţă opozabile terţilor, omologarea poligoanelor, precum şi condiţiile cerute pentru personalul acestora se reglementează prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Articolul 10
Cadrele militare în rezervă sau în retragere, precum şi alte categorii de personal pot folosi pentru instruire poligoanele de tragere aflate în dotarea Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale sau cu aprobarea acestuia, după caz.
Secţiunea a 2-a
Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor
Articolul 11
( 1 ) Paza obiectivelor militare şi protecţia persoanelor se organizează şi se desfăşoară cu efective proprii sau prin alte modalităţi prevăzute de lege, în funcţie de nivelul de securizare necesar şi particularităţile obiectivelor.
( 2 ) Prin ordin al ministrului apărării naţionale se stabilesc modalitatea de pază a obiectivelor militare şi de protecţie a persoanelor, obligaţiile şi îndatoririle personalului care desfăşoară activităţi specifice, inclusiv măsurile de siguranţă opozabile terţilor, precum şi documentele care se întocmesc de către comandanţii/şefii obiectivelor militare.
( 3 ) Prevederile de interes public din ordinul ministrului apărării naţionale prevăzut la alin. ( 2 ) se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 12
( 1 ) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile specializate, asigură protecţia demnitarilor proprii, în ţară şi în străinătate, cu personal propriu sau în cooperare cu organele competente din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
( 2 ) La solicitarea forţelor armate străine, personalul specializat din Ministerul Apărării Naţionale poate asigura paza şi protecţia acestora, precum şi paza facilităţilor puse la dispoziţie, pe timpul staţionării în România.
Articolul 13
În cazuri temeinic justificate, pentru executarea pazei şi protecţiei obiectivelor militare şi a persoanelor desemnate, Ministerul Apărării Naţionale poate stabili zone militare restricţionate.
Secţiunea a 3-a
Uzul de armă
Articolul 14
( 1 ) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare în cazurile prevăzute la art. 15, utilizând forţa minimă, cu respectarea principiilor legalităţii, proporţionalităţii, gradualităţii, limitării utilizării şi nonsurprinderii, aşa cum acestea sunt implementate prin consemn sau ordin de misiune.
( 2 ) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armă numai după ce evaluează circumstanţele din care să rezulte absoluta sa necesitate, atunci când folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă.
( 3 ) Personalul din cadrul instituţiilor şi societăţilor specializate pentru pază şi protecţie, care prestează servicii în beneficiul Ministerului Apărării Naţionale, poate face uz de armă în condiţiile specifice stabilite de lege.
Articolul 15
( 1 ) Personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare, numai pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, în următoarele cazuri:
a ) împotriva acelora care atacă personalul aflat în serviciul de pază, escortă, protecţie, precum şi a acelora care, prin actul săvârşit prin surprindere, pun în pericol obiectivul militar;
b ) împotriva acelora care atacă persoanele desemnate;
c ) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din obiectivele militare ori în zonele militare restricţionate, a căror delimitare este adusă la cunoştinţa publicului;
d ) împotriva persoanelor care, după săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, încearcă să fugă şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu arme sau alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea persoanelor;
e ) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere ori reţinere;
f ) împotriva persoanelor care împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
g ) în executarea intervenţiei contrateroriste, în cazurile prevăzute de lege.

( 2 ) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. ( 1 ), persoanele împotriva cărora se poate face uz de armă folosesc mijloace de transport, personalul Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul din dotare şi împotriva acestor mijloace de transport.
Articolul 16
( 1 ) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. ( 1 ) lit. c ), e ) şi f ), se va face uz de armă numai după ce s-a făcut somaţia legală.
( 2 ) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. ( 1 ) lit. a )-e ) şi g ), somaţia se face prin cuvântul „Stai!“, iar în caz de nesupunere se somează din nou prin cuvintele: „Stai, că trag!“. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical.
( 3 ) În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. ( 2 ), persoana/persoanele în cauză nu se supune/nu se supun, se poate face uz de armă împotriva acesteia/acestora.
( 4 ) În cazurile prevăzute la art. 15 alin. ( 1 ) lit. a), , d) şi g), se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru executarea acesteia.
( 5 ) În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor, focul se execută, pe cât posibil, în pneuri, până la oprirea acestora.
Articolul 17
În cazul prevăzut la art. 15 alin. ( 1 ) lit. f), se face uz de armă numai după efectuarea, în mod consecutiv, de 3 ori, a somaţiei: „Părăsiţi..., vom folosi arme de foc!“.
Articolul 18
( 1 ) Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea acelora împotriva cărora se foloseşte arma, trăgându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a evita cauzarea morţii acestora.
( 2 ) Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. ( 1 ), se încetează de îndată executarea tragerii.
( 3 ) Persoanelor rănite trebuie să li se acorde, de îndată ce misiunea permite, primul ajutor şi îngrijiri medicale.
( 4 ) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este autorizat ca, în cazurile prevăzute la art. 15 alin. ( 1 ), să reţină, să legitimeze şi să predea organelor în drept, de îndată, persoanele imobilizate ca urmare a executării somaţiilor sau a exercitării uzului de armă.
Articolul 19
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor.
Articolul 20
Se interzice uzul de armă:
a ) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a unei persoane;
b ) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
Articolul 21
Personalul din cadrul Forţelor Aeriene ale Ministerului Apărării Naţionale poate face uz de armamentul de bord şi de mijloacele terestre de apărare aeriană împotriva altor aeronave, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi de prevederile tratatelor la care România este parte.
Articolul 22
Navele şi ambarcaţiunile Ministerului Apărării Naţionale pot folosi armamentul de bord, inclusiv pe cel al mijloacelor aeriene îmbarcate, împotriva aeronavelor sau pentru oprirea ori reţinerea altor nave sau ambarcaţiuni în scopul asigurării pazei şi apărării obiectivelor militare ori securităţii zonelor militare restricţionate, astfel:
a ) cu somaţie:
1. în cazul în care, după transmiterea avertismentelor specifice, conform codului de semnale internaţionale, prin toate mijloacele de comunicare radio, optico-vizuale şi acustice, nava sau ambarcaţiunea suspectă continuă să le ignore şi nu se îndepărtează de obiectivul militar ori de zona restricţionată, comandantul navei militare procedează la executarea focului de avertisment;
2. în cazul în care, după executarea somaţiei legale constând în transmiterea tuturor avertismentelor specifice şi a executării focului de avertisment, nava în cauză nu se supune, se va folosi armamentul de bord după ce echipajul acesteia a fost avertizat, în prealabil, să se deplaseze spre partea din faţă a navei, prin somaţia: „Părăsiţi pupa, vom deschide foc în plin!“. După ce s-a convins că avertismentul a fost înţeles, nava militară va deschide foc în plin asupra părţii din spate a navei suspecte, căutându-se pe cât posibil lovirea aparatului propulsor. Întreaga răspundere pentru nesupunerea la somaţie şi pentru consecinţele ce decurg din ignorarea avertismentelor specifice ale navei militare revine comandantului navei suspecte sau înlocuitorului legal al acestuia;
b ) fără somaţie:
1. împotriva aeronavelor, navelor sau ambarcaţiunilor care atacă nave româneşti;
2. împotriva navelor urmărite care ripostează cu foc de armă sau execută manevre care pun în pericol securitatea navei militare;
3. împotriva navelor sau ambarcaţiunilor care atacă alte nave aliate în apele naţionale sau în zonele de responsabilitate primite prin misiune.
Articolul 23
( 1 ) Persoana care a făcut uz de armă este obligată să anunţe, de îndată, această situaţie, pe cale ierarhică.
( 2 ) Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, comandantul unităţii militare în care s-a produs incidentul ori înlocuitorul legal al acestuia este obligat să anunţe, de îndată, procurorul competent.
( 3 ) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal al faptei.
Secţiunea a 4-a
Utilizarea armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale participant la operaţii în afara teritoriului statului român
Articolul 24
Utilizarea armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor se face potrivit dispoziţiilor legislaţiei române, normelor specifice prevăzute de tratatele la care România este parte, mandatelor încredinţate de organismele internaţionale şi regulilor de angajare autorizate, cu respectarea restricţiilor/limitărilor naţionale.
Articolul 25
( 1 ) Regulile de angajare pentru operaţiile desfăşurate în afara teritoriului statului român, la care participă personalul Ministerului Apărării Naţionale, sunt transmise autorităţii militare naţionale de către autoritatea militară care deţine comanda operaţională sau, după caz, controlul operaţional al acestor operaţii.
( 2 ) Regulile de angajare se analizează de către Statul Major General, autoritate militară naţională competentă, în vederea stabilirii deplinei conformităţi cu legislaţia română, tratatele la care România este parte, precum şi cutumele internaţionale.
( 3 ) În situaţia în care regulile de angajare transmise de către autoritatea militară care deţine comanda operaţională sau, după caz, controlul operaţional al operaţiilor conţin dispoziţii contrare prevederilor alin. (2), autoritatea militară naţională competentă poate limita sau restricţiona folosirea forţei de către personalul propriu participant, formulând rezerve scrise către emitentul regulilor de angajare.
Articolul 26
Regulile de angajare primite potrivit prevederilor art. 25 alin. ( 1 ), cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 25 alin. (2) şi cu amendamentele şi limitările naţionale, sunt obligatorii pentru personalul Ministerului Apărării Naţionale participant la operaţiile internaţionale, fără să limiteze iniţiativa dreptului inerent la legitimă apărare sau autoapărare, după caz, al individului ori al unităţii/subunităţii.
Articolul 27
După parcurgerea etapelor prevăzute la art. 25, în situaţia în care România acţionează ca autoritate militară ce are în subordine operaţională forţe aparţinând altor state, regulile de angajare şi eventualele rezerve se transmit autorităţilor militare străine cărora le aparţin forţele din subordinea operaţională.
Articolul 28
( 1 ) Utilizarea forţei se face în conformitate cu mandatele încredinţate de organismele internaţionale, în situaţii precum următoarele:
a ) pentru apărarea forţei proprii, a forţei aliate sau a persoanelor aflate sub protecţia acestora, precum şi a proprietăţilor desemnate;
b ) pentru eliberarea unor membri ai forţei proprii, aliate sau persoane aflate sub protecţia acestora;
c ) pentru descoperirea persoanelor care au comis sau intenţionează să comită acte ostile împotriva forţei/echipamentelor proprii/aliate ori a persoanelor aflate sub protecţia acestora;
d ) împotriva persoanelor, autovehiculelor, navelor sau ambarcaţiunilor care nu se supun controlului, când măsurile luate pentru efectuarea acestuia sunt evidente şi au fost luate măsurile necesare privind aducerea la cunoştinţă a obligativităţii acestuia;
e ) pentru respingerea incursiunilor militare sau paramilitare ale forţelor ostile în zonele protejate de forţele proprii ori aliate;
f ) pentru dezarmarea grupărilor paramilitare, dacă forţele militare proprii ori aliate sunt împiedicate să îşi desfăşoare misiunea;
g ) împotriva forţelor/persoanelor care manifestă intenţii ostile;
h ) împotriva forţelor/persoanelor care comit sau contribuie direct la înfăptuirea unui act ostil;
i ) împotriva forţelor care, anterior, au atacat sau au contribuit la executarea unui atac împotriva forţelor proprii/aliate ori au fost declarate forţe ostile;
j ) împotriva instalaţiilor, facilităţilor, echipamentelor şi forţelor care sunt angajate sau contribuie efectiv la activităţi militare care ameninţă forţele proprii/aliate;
k ) împotriva persoanelor sau grupurilor de persoane care atacă ori împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
l ) împotriva mijloacelor aeriene sau navale care comit acte ostile ori despre care există informaţii certe că transportă terorişti.
( 2 ) Prin excepţie de la prevederile secţiunii a 3-a, uzul de armă în teatrul de operaţii se execută în conformitate cu regulile de angajare stabilite pentru operaţie şi potrivit precizărilor emise de autoritatea militară naţională competentă, prevăzută la art. 25.
Articolul 29
Personalul Ministerului Apărării Naţionale participant la operaţii în afara teritoriului statului român este exonerat de răspundere pentru utilizarea forţei, atunci când a acţionat în cadrul mandatului aprobat, potrivit regulilor de angajare.
Secţiunea a 5-a
Utilizarea armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor de către personalul Ministerului Apărării Naţionale pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul desfăşurării unor operaţii pe teritoriul statului român
Articolul 30
Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, pentru exercitarea competenţelor prevăzute prin decretul de instituire ori hotărârea/decretul de declarare a acestor stări, autoritatea militară naţională stabileşte reguli de angajare în conformitate cu Constituţia României şi legislaţia care reglementează regimul acestor stări.
Articolul 31
Pe timpul desfăşurării unor operaţii naţionale sau internaţionale pe teritoriul statului român, atunci când nu este instituită una dintre stările prevăzute la art. 30, autoritatea militară naţională stabileşte reguli de angajare în conformitate cu legislaţia României şi, după caz, cu înţelegerile încheiate cu alte armate, în baza tratatelor la care este parte.
Articolul 32
Aspectele procedurale referitoare la aplicarea prevederilor art. 25-27, 30 şi 31 se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Capitolul IV
Regimul juridic al armelor de foc, al dispozitivelor militare şi al muniţiilor de serviciu deţinute de membrii forţelor armate străine pe teritoriul României
Articolul 33
( 1 ) Membrii forţelor armate străine pot transporta, deţine, purta şi folosi pe teritoriul României, în condiţiile legii, armele, dispozitivele militare şi muniţiile cu care sunt dotaţi de către unităţile lor.
( 2 ) Folosirea armamentului, a dispozitivelor militare şi a muniţiilor de către membrii forţelor armatelor străine pe teritoriul naţional se face în condiţiile tratatelor şi ale înţelegerilor sau aranjamentelor tehnice, cu respectarea legislaţiei române, în afara cazurilor în care statul trimiţător are reguli mai restrictive referitoare la uzul de armă.
Articolul 34
Transporturile de arme, de dispozitive militare, de muniţii şi de tehnică militară pot tranzita teritoriul României în condiţiile prevederilor tratatelor la care România este parte, precum şi ale prevederilor legislaţiei României.
Capitolul V
Dispoziţii finale
Articolul 35
( 1 ) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
( 2 ) Se abilitează ministrul apărării naţionale să emită ordine şi instrucţiuni pentru punerea în aplicare a prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. ( 1 ) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ

[LORD]

In Monitorul Oficial al Romaniei , Partea I , nr.814 din 17 noiembrie 2011 a fost republicata Legea nr.295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.

Edited by LORD, 20 November 2011 - 11:04 AM.

[geony]

Am citit legislația în vigoare, însă doresc niște răspunsuri exacte și obiective de la niște oameni de meserie cu experiență în domeniu.
Sunt civil, posesor de permis armă categoria B de aprox.3 ani, având înscrise pe acest permis 2 pistoale neletale cu bilă de cauciuc.
Vă rog să-mi spuneți cum acționa în câteva situații posibile în care mă pot afla :
- 1. Cum să acționez legal și corect dacă în timpul nopții pătrund în perimetrul proprietății mele(curții sau casei) persoane străine cu scopul de furt și situația se precipită nemaiavând timp să sun la 112 ?
- 2. Dacă rămân în pană pe câmp cu familia și sunt atacat în scopul jafului de persoane străine și verbal nu pot descuraja atacul acestora, ce pot face ?

Mulțumesc Domnilor.

[gherix]

Cred ca aici au dat de PANA PROSTULUI juristi si bineinteles legiuitorii nostri ???????????????????

[dcrist]

Pt geony, legal faci somatie si tragi intr-o directie in care nu poti ranii pe nimeni, daca ai timp, dupa, direct in ei daca vin spre tine, problema se pune cu ce tip de arma si cu ce munitie vei riposta, e posibil in cazul cal.10x22 si in conditii de iarna si haine groase sa-i enervezi mai mult pe agresori.

[Catalin]

Sa discutat destul pe această temă a autoapărării. Dacă va introduce cuvântul "autoaparare" în căsuţa din dreapta sus şi va apăsa pe bunonul acela verde, cu siguranţă va găsi destule postări referitoare la acest subiect.

[maxu08]

get a dog. daca intra in curte intotdeauna poti suna la 112, nu exista motiv sa nu o faci.
cealalta situatie este mai problematica si se analizeaza strict in fictie de circumstantele producerii faptei. altfel vorbim vorbe.

[geony]

Mulțumesc pentru răspunsuri,
Stiu că muniția pe bilă de cauciuc este slabă și imprecisă
Am 10/22 și 10/28..
Sper măcar zgomotul să producă un efect descurajator.
Sunt un om pașnic, foarte calm, î-mi stăpânesc f. bine nervii, reacțiile și emoțiile, am evitat totdeauna situațiile conflictuale, chiar am luat odată bătaie la mine în curte(violare de domiciliu) însă n-am reclamat nimic de frică.
Acum încerc să-mi asigur o minimă siguranță(securitate)=să pot dormii liniștit, cumpărând acum 3 ani 2 pistoale pe bilă de cauciuc WALTHER P99 și WALTHER PP.
De ceva timp am aflat că au apărut muniții(pe cauciuc) mai puternice, am făcut niște teste în poligonul UTI, după care m-am decis să cumpăr un pistol cal.10/28.
Neavând loc pe permis, am fost obligat să-l casez pe WALTHER P 99(se cam bloca, nu prea reâncărca) cumpărând în locul lui un GP T!2 10/28 acum o lună(sper să meargă mai bine cu toate că la 4 încărcătoare probate n-a reâncărcat de 2 ori)

Sper că nu v-am plictisit, o zi bună tuturor.
geony

[bozo]

Ala in calibrul 10x28 e foarte puternic, am impresia ca cel mai puternic din cele care se gasesc la noi. Si e si destul de precis, sufcient pentru autoaparare. Important e sa ai si curaj sa il folosesti.