Amorul unei marmure
Mihai Eminescu
Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată,
Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,
Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumată
Gemândul uragan.
De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcere
Zdrobit sufletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,
Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc,
Şi norii-şi spun în tunet durerea lor mugindă,
Gândirile de foc.
Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Căci mie mi-a dat soarta amara mângâiere
O piatră să ador.
Murindului speranţa,turbării răzbunarea,
Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu,
La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
Nimica, doar icoana-ţi, care mă învenină,
Nimic, doar suvenirea surâsului tău lin,
Nimic decât o rază din faţa ta senină,
Din ochiul tău senin.
Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie
Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie
Un ocean de foc.
Din ochi de-ar soarbe geniu slăbita mea privire,
De-ar tremura la sânu-mi gingaşul tău mijloc,
Ai pune pe-a mea frunte în vise de mărire
Un diadem de foc.
Şi-aş pune soarta lumii pe buza-ţi purpurie,
Aş pune lege lumii râzândul tău delir,
Aş face al tău zâmbet un secol de orgie,
Şi lacrimile-ţi mir.
Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.
Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mânie,
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie
Icoana ce-a iubit.
2
Arta , bandaj pentru suflet...
Started by Dorin17, Apr 19 2011 05:51 PM
129 replies to this topic
#102
-
- +Members
-
- 1,246 posts
Senior
- LocationTechirghiol
Posted 29 September 2011 - 06:25 PM
Mai incerc odata!
Lordul John
Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste
Cine e și de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulți lorzi de viță veche
Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum și cântă
Și e cel dintâi la trântă.
Și-i voinic fără pereche
Și e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe țăran el l-a găsit
Ocupat cu măturatul
Curții. Și, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Și descalică degrabă
Făr-a zice „bun sosit“.
Ș-apoi gata de luptare!
– „Tu ești Willy Spucker?“ – „Eu.“
– „Spun că ești grozav de tare
De ți-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Willy Spucker se crucește,
Simte palmele că-i ard,
Leneș târnul și-l proptește;
Scuipă-n palme și se-ntinde
Și pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsucește
Și-l azvârlă peste gard.
Lordul John
Se zvonise prin ziare
Că-n Irlanda e-ntr-un sat
Un bărbat grozav de tare.
Lordul John, prinzând de veste
Cine e și de-unde este,
Pleacă-n grabă ca să vadă
Dacă e adevărat.
Ca mulți lorzi de viță veche
Din întunecatul Nord,
Lordul John e-ntr-o ureche:
Fluieră pe drum și cântă
Și e cel dintâi la trântă.
Și-i voinic fără pereche
Și e cel mai tare lord.
A găsit în urmă satul;
Pe țăran el l-a găsit
Ocupat cu măturatul
Curții. Și, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine
Și descalică degrabă
Făr-a zice „bun sosit“.
Ș-apoi gata de luptare!
– „Tu ești Willy Spucker?“ – „Eu.“
– „Spun că ești grozav de tare
De ți-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Willy Spucker se crucește,
Simte palmele că-i ard,
Leneș târnul și-l proptește;
Scuipă-n palme și se-ntinde
Și pe lord de brâu îl prinde,
Sus o dată-l răsucește
Și-l azvârlă peste gard.
#103
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 06 October 2011 - 07:05 PM
Clisee....
Ne este drag sa facem des
din lume un cliseu
in locul tau oricine-ar fi
i-ar fi la fel de greu
nu spune nu gandind ca eu
n-as fi mai bun daca si tu
n-ai fi mai rau
Nu am fi tristi tot incercand
sa cautam din mers
solutii la probleme care
incet la chip ne-au sters
si apasati mereu de stres
uitam sa ne mai bucuram citind
un vers
Ne-am bucura poate privind
la rasaritul gol
si aparente s-ar topi
toate mult mai usor
si trairi fara monopol
ar colinda pamantu`ntreg
din pol in pol
ce e frumos, de multe ori,
are ceva ascuns
si de-am vedea toti doar cu`n ochi
poate ar fi de-ajuns
poate-am iubi, poate-am ierta
si lumea nu ne-ar mai privi
de sus....
"anonim"
Ne este drag sa facem des
din lume un cliseu
in locul tau oricine-ar fi
i-ar fi la fel de greu
nu spune nu gandind ca eu
n-as fi mai bun daca si tu
n-ai fi mai rau
Nu am fi tristi tot incercand
sa cautam din mers
solutii la probleme care
incet la chip ne-au sters
si apasati mereu de stres
uitam sa ne mai bucuram citind
un vers
Ne-am bucura poate privind
la rasaritul gol
si aparente s-ar topi
toate mult mai usor
si trairi fara monopol
ar colinda pamantu`ntreg
din pol in pol
ce e frumos, de multe ori,
are ceva ascuns
si de-am vedea toti doar cu`n ochi
poate ar fi de-ajuns
poate-am iubi, poate-am ierta
si lumea nu ne-ar mai privi
de sus....
"anonim"
Edited by cerasela, 06 October 2011 - 07:06 PM.
#104
-
- +Members
-
- 1,246 posts
Senior
- LocationTechirghiol
Posted 21 October 2011 - 07:17 PM
si cat de frumos scria Cosbuc...,
Legenda Randunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind
Era şi fată mare
Şi mândră de-a cătare
Şi-apoi, pe lângă toate,
Şi fată de-mpărat.
Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate şoimu-n zbor
Şi ţipă rândunica
Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,
Venit-au peţitorii:
Ieşea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Şi ea şi-a plâns durerea:
O, dă-mă cui ţi-e vrerea,
Măicuţo, dar străină
Departe nu mă da!
Şi-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniţi de undeva.
Cad fulgi pe câmpul gol
Şi plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump şi-l scoate,
Din deget, şi-l aruncă
În marea ce-o străbat.
Atunci, să ştii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.
Iar mirele-a-ngheţat.
La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morţi în drum
Ea blândă se supune
Şi face tot cum spune
Bărbatul ei, şi-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-şi frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorţii.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.
Prin pomi sunt laţuri mii.
Prin aer zboară şoimii,
La cuib pândesc copii
Şi iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un peşte-au prins în mare
Şi-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl priveşte
Şi vesel se porneşte
La doamnă-sa să-i spuie,
Scăpat de-atâta chin.
Aripele i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În ţărnă, pe pământ
De-acum tu nu mai plânge!
Şi-n braţe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar braţele-şi întinde
Cu ţipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
Iar braţele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mişcări părând de aripi
Cu umblet uşurel.
Şi s-a nălţat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri şi pe lunci
Şi-ntruna ciripeşte
Şi-ntruna povesteşte
Tot ce-a tăcut o viaţă
De jale şi de munci.
Şi cum fu dezmierdată
De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.
Legenda Randunelei
Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind
Era şi fată mare
Şi mândră de-a cătare
Şi-apoi, pe lângă toate,
Şi fată de-mpărat.
Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.
Dă roate şoimu-n zbor
Şi ţipă rândunica
Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,
Venit-au peţitorii:
Ieşea din casă unul,
Iar celălalt intra.
Şi ea şi-a plâns durerea:
O, dă-mă cui ţi-e vrerea,
Măicuţo, dar străină
Departe nu mă da!
Şi-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Străinilor de-acolo,
Veniţi de undeva.
Cad fulgi pe câmpul gol
Şi plânge-o rândunică
Pierdută dintr-un stol
Pe-un larg adânc al mării
Spre-adâncul larg al zării
Se duc corăbii multe
Cu fata de-mpărat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump şi-l scoate,
Din deget, şi-l aruncă
În marea ce-o străbat.
Atunci, să ştii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or găsi inelul.
Iar mirele-a-ngheţat.
La cuib venind acum,
Sfărmat găsi ea cuibul
Iar puii morţi în drum
Ea blândă se supune
Şi face tot cum spune
Bărbatul ei, şi-n toate
Nu-i dă nici un cuvânt
De plângere; nu-şi frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabdă datul sorţii.
Dar, tare-n jurământ,
E mută a ei gură:
Nici dragoste, nici ură
N-arată, ci rămâne
De-a pururi un mormânt.
Prin pomi sunt laţuri mii.
Prin aer zboară şoimii,
La cuib pândesc copii
Şi iată! azi răsună
De multă voie bună
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un peşte-au prins în mare
Şi-n el, în bună stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
Stăpânul îl priveşte
Şi vesel se porneşte
La doamnă-sa să-i spuie,
Scăpat de-atâta chin.
Aripele i-au frânt,
Se zbate-acum de moarte
În ţărnă, pe pământ
De-acum tu nu mai plânge!
Şi-n braţe el o strânge.
Cu mâna cea purtată
Prin sânge pe inel,
Bărbia el i-o prinde:
Dar braţele-şi întinde
Cu ţipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.
Iar braţele-i deodată
În vânt încep să bată,
Mişcări părând de aripi
Cu umblet uşurel.
Şi s-a nălţat în vânt
Deodată rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
Că-n negru se purtase
De când se măritase!
De-atunci ea vesel zboară
Pe dealuri şi pe lunci
Şi-ntruna ciripeşte
Şi-ntruna povesteşte
Tot ce-a tăcut o viaţă
De jale şi de munci.
Şi cum fu dezmierdată
De-o mână-nsângerată,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.
#105
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 27 October 2011 - 05:46 PM
Din trecut....
Aveam candva vise legate de un nou trecut
Trecut in care un sarut e tot ce-aveam pe buze
In care "lacrimi" era doar un alt cuvant pierdut
Si in obraji aveam in schimb doar rauri de iubire
Si au fost clipe cand stiam ca doar cu ochii-nchisi
Pot sa aud acele soapte care vin din mine
Ce farmec ar avea sa tii mereu ochii deschisi
Daca tot ce e cald nu si-ar gasi loc langa tine?
N-as mai putea acum sa fiu la fel ca la-nceput
Sau sa alerg prin timp liber de orice compasiune
Ca am facut doar bine sau c-atunci mi s-a parut
Doar timpul nemilos trecand incet poate-mi va spune
Dar ai venit si-acum trecutul e ceva firesc
Ceva ce trebuia sa fac s-ajung pana la tine
Si vad acum spirala insa nu mai ametesc
Nu am cum sa ma pierd caci centrul mi-e acum in tine
Am fost singur tot timpul care nu am fost cu tine
Si zile se scurgeau incet agonizand tacut
Regrete isi croiau prin stanca drumul pan`la mine
Si mi-am promis sa nu mai cred in mastile de lut....
anonim
Aveam candva vise legate de un nou trecut
Trecut in care un sarut e tot ce-aveam pe buze
In care "lacrimi" era doar un alt cuvant pierdut
Si in obraji aveam in schimb doar rauri de iubire
Si au fost clipe cand stiam ca doar cu ochii-nchisi
Pot sa aud acele soapte care vin din mine
Ce farmec ar avea sa tii mereu ochii deschisi
Daca tot ce e cald nu si-ar gasi loc langa tine?
N-as mai putea acum sa fiu la fel ca la-nceput
Sau sa alerg prin timp liber de orice compasiune
Ca am facut doar bine sau c-atunci mi s-a parut
Doar timpul nemilos trecand incet poate-mi va spune
Dar ai venit si-acum trecutul e ceva firesc
Ceva ce trebuia sa fac s-ajung pana la tine
Si vad acum spirala insa nu mai ametesc
Nu am cum sa ma pierd caci centrul mi-e acum in tine
Am fost singur tot timpul care nu am fost cu tine
Si zile se scurgeau incet agonizand tacut
Regrete isi croiau prin stanca drumul pan`la mine
Si mi-am promis sa nu mai cred in mastile de lut....
anonim
#106
-
- +Members
-
- 1,109 posts
Senior
Posted 28 October 2011 - 08:42 PM
Viata azi in Romania, este una foarte grea
Mergem pe principii false, si o luam pe calea rea
Preocupati de porcarii
Pierzand timpul nostru pretios, cu fite si copilarii
Noi pe noi ne limitam
Refuzand sa invatam
Nu gandim in tot inaltul
Ne luam unul dupa altul
Nu luam marfa si luam brendul
Ca asa-i moda, ca asa-i trendul
Nu gandim in perspectiva
Luam varianta primitiva
Iar apoi ne intrebam mereu
De ce mie, de ce eu?
Ne insuram de cand ne nastem
Ca turbatii banii pastem
Pretudindeni promovam prostia
Provocand antipatia
Iar prin scoli daca privesti
Iti pierzi mintea, te crucesti
Daca esti un individ
Mai stilat si mai timid
Te trezesti jignit fara vre-un rost
Si te iau cu toti de prost
Iar pe strazi domnesc golanii
Ce te bat si iti iau banii
La putere sunt doar hotii
Ne dau clasa mafiotii
Tot la noi din alte tari
Vin talharii peste mari
Ca aici merge mai bine
Furaciunea care vine
Tot de ai nost’i compatrioti
Fug din tara in cai cu roti
La vecini ca sa ne spurce
Toti in cap sa ni se urce
Noi in loc sa investim, in popor si in cultura
Aruncam degeaba totul, in masini si bautura
Si in loc sa promovam, oameni buni si de succes
Facem rating-uri cu prosti, si reclame in exces
Asa ne creeam renume
Peste tot in larga lume
Deci maniere nu avem, se alege praful
Omenirea se prosteste, ascultand taraful
Ne-am nascut niste razboinici
Si am ajuns niste fatarnici
Babuini cu marfa scumpa
Si cu mintea in colt marunta
Printr-un colt stau ganditor
Eu pustiul scriitor
Si ma intreb mereu de aceea
Oare unde-i vremea aceea
Cand erau persecutati
Chestionati si arestati?
Oare chiar sunt singurul din tara
Care port asemenea povara?
Nu stiu, am o certitudine
Cu astfel de atitudine
Noi pasi inceti dar siguri
Mergem toti de uni singuri
Spre autodisturugere!
Nastase Filipescu Raducu, elev la Colegiul National “Mihai Eminescu” din Constanța
#108
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 01 November 2011 - 04:22 PM
Pupici...
S-au ghemuit pupicii sa nu le fie rece
Si si-au facut culcus ca pisicuti cuminti
Pe niste buze moi din care seva dulce
Ii tine mereu tineri si-i face mai fierbinti
Si chiar daca sunt tineri si au mult chef de joaca
Pupicii astia veseli asteapta mai mereu
O pereche de buze pe care sa-si petreaca
Un pic din timpul liber cand frigul e mai greu
Au fost clipe in care au ratacit si ei
Crezand ca au gasit buzele potrivite
N-aveau de un`sa stie ca sunt afar`de ei
Pupici ce se simt bine pe buze otravite
Si-au revenit cu greu intoxicati la culme
Si-au stat o vreme singuri, in carantina grea
Un timp n-au mai iesit si s-au ascuns de lume
Sa nu cumva sa strice buze din catifea
Si chiar daca sunt unii ce ar putea sa spuna
Ca sunt pe lumea asta tot felul de pupici
Si ca ar fi de unde intr-una sa aleaga
Ei stiu doar doua buze...n-ai cum sa ii convingi.....
anonim
S-au ghemuit pupicii sa nu le fie rece
Si si-au facut culcus ca pisicuti cuminti
Pe niste buze moi din care seva dulce
Ii tine mereu tineri si-i face mai fierbinti
Si chiar daca sunt tineri si au mult chef de joaca
Pupicii astia veseli asteapta mai mereu
O pereche de buze pe care sa-si petreaca
Un pic din timpul liber cand frigul e mai greu
Au fost clipe in care au ratacit si ei
Crezand ca au gasit buzele potrivite
N-aveau de un`sa stie ca sunt afar`de ei
Pupici ce se simt bine pe buze otravite
Si-au revenit cu greu intoxicati la culme
Si-au stat o vreme singuri, in carantina grea
Un timp n-au mai iesit si s-au ascuns de lume
Sa nu cumva sa strice buze din catifea
Si chiar daca sunt unii ce ar putea sa spuna
Ca sunt pe lumea asta tot felul de pupici
Si ca ar fi de unde intr-una sa aleaga
Ei stiu doar doua buze...n-ai cum sa ii convingi.....
anonim
#109
-
- +Members
-
- 199 posts
Forumist
- LocationRomania
Posted 01 November 2011 - 05:21 PM
Sonet CCVI
Te-ncununam cu ganduri de slava si mister,
Ca intr-o liturghie slujita-mpatimirii,
Cerseam extaz cu aripi de flacari in eter,
S-ajungem ipostaza de spaime a iubirii...
Dar mi-ai parut prea fraged, prea gingas la-nceput,
Tumultosu-mi geniu intreg sa ti se-nchine:
Ca-n dragostea-ti ingusta sa-ncap, sa ma stramut,
Tot ce fu greu si mare am azvarlit din mine.
Am inghetat acolo sub bolta idolatra,
Genunchi plecati si frunte pe lespezi mi-am tocit...
N-a scaparat o zare in golul tau de piatra.
De ce m-arunci acuma cand inca n-am murit?
Din ocnele iubirii, imbatranit, steril,
Ma-ntorc cu greu la mine, ca dintr-un crunt exil.
sonet de Vasile Voiculescu din Ultimile sonete închipuite ale lui Shakespeare (9 octombrie 1955)
Te-ncununam cu ganduri de slava si mister,
Ca intr-o liturghie slujita-mpatimirii,
Cerseam extaz cu aripi de flacari in eter,
S-ajungem ipostaza de spaime a iubirii...
Dar mi-ai parut prea fraged, prea gingas la-nceput,
Tumultosu-mi geniu intreg sa ti se-nchine:
Ca-n dragostea-ti ingusta sa-ncap, sa ma stramut,
Tot ce fu greu si mare am azvarlit din mine.
Am inghetat acolo sub bolta idolatra,
Genunchi plecati si frunte pe lespezi mi-am tocit...
N-a scaparat o zare in golul tau de piatra.
De ce m-arunci acuma cand inca n-am murit?
Din ocnele iubirii, imbatranit, steril,
Ma-ntorc cu greu la mine, ca dintr-un crunt exil.
sonet de Vasile Voiculescu din Ultimile sonete închipuite ale lui Shakespeare (9 octombrie 1955)
#110
-
- Members
-
- 401 posts
Loial
- LocationCampulung,Arges
Posted 17 November 2011 - 09:16 PM
Urmatoarea poezie imi ocupa mie seara..e frumoasa,dar greu de memorat 
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
#111
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 03 December 2011 - 09:08 PM
poate ca da, poate ca nu....
Dac-ai veni târziu la mine cu sufletul în palme
Cu nasul roşu de la plâns şi ochi înceţoşaţi
Şi n-ai putea să zici nimic, căci încă te mai doare
Te-aş lua în braţe şi ţi-as spune că ştiu ceea ce simţi
Şi nu ţi-aş cere altceva decât să crezi în mine
Să crezi c-a fost cândva o clipă pe acest pământ
Când am trecut şi eu prin toate care trec prin tine
Când am văzut şi eu cum visele mi-erau luate de vânt
Oare sunt rău că n-am făcut tot ce-mi stătea-n putere
Să te feresc cu orice preţ şi cu orice prilej
De toate-aceste lucruri ce acum le vezi ca rele
Care ridică-n tine aprig regrete în vârtej?
Sau sunt mai rău că am lăsat să curgă de la sine
Un viitor ce pentru mine-avea final precis
În care un sărut scotea tot ce-i mai rău din tine
Şi-n care, deşi m-aşteptam, tot eu am fost surprins?
Poate că nu ai să-nţelegi până în clipa care
Te vei găsi tăcută într-un colţ şi vei privi
La punctele ce stau în cozi de semne de-ntrebare
La întrebări care din sute ajung să fie mii
Dac-aş veni târziu la tine cu sufletul în palme
Cu nasul roşu de la plâns şi ochi înceţoşaţi
Ai reuşi să uiţi că poate încă te mai doare?
Ai reuşi oare să-mi spui: stiu tot ceea ce simţi?
anonim...
Dac-ai veni târziu la mine cu sufletul în palme
Cu nasul roşu de la plâns şi ochi înceţoşaţi
Şi n-ai putea să zici nimic, căci încă te mai doare
Te-aş lua în braţe şi ţi-as spune că ştiu ceea ce simţi
Şi nu ţi-aş cere altceva decât să crezi în mine
Să crezi c-a fost cândva o clipă pe acest pământ
Când am trecut şi eu prin toate care trec prin tine
Când am văzut şi eu cum visele mi-erau luate de vânt
Oare sunt rău că n-am făcut tot ce-mi stătea-n putere
Să te feresc cu orice preţ şi cu orice prilej
De toate-aceste lucruri ce acum le vezi ca rele
Care ridică-n tine aprig regrete în vârtej?
Sau sunt mai rău că am lăsat să curgă de la sine
Un viitor ce pentru mine-avea final precis
În care un sărut scotea tot ce-i mai rău din tine
Şi-n care, deşi m-aşteptam, tot eu am fost surprins?
Poate că nu ai să-nţelegi până în clipa care
Te vei găsi tăcută într-un colţ şi vei privi
La punctele ce stau în cozi de semne de-ntrebare
La întrebări care din sute ajung să fie mii
Dac-aş veni târziu la tine cu sufletul în palme
Cu nasul roşu de la plâns şi ochi înceţoşaţi
Ai reuşi să uiţi că poate încă te mai doare?
Ai reuşi oare să-mi spui: stiu tot ceea ce simţi?
anonim...
#112
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 21 December 2011 - 07:37 PM
Craciunul nu e...
Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.
Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.
As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
Tudor Chirila
Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.
Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.
As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
Tudor Chirila
#113
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 23 December 2011 - 11:28 AM
Am auzit poezia recitata ieri dimineata la un post de radio si mi sa parut foarte frumoasa..
Scrisoare catre Mos Craciun
Versuri de Flick
Mi-e dor de tine Mos Craciun, si fara sa mai stau pe ganduri
Ti-am scris si eu, ca si-alti copii, din inima cateva randuri
Nu vreau sa-ti cer vreo jucarie, nu vreau eroul favorit
Sunt alte lucruri Mos Craciun, care m-ar face fericit
Eu ti-am mai scris si alta data, dar esti batran, poate-ai uitat,
Ii vreau pe toti ai mei acasa, zambind in jurul unui brad
Copii mai mari ma mint in fata, ca nu exista Mos Craciun
Si ca parintii-aduc cadouri sub brad in noaptea de Ajun.
De-ar fi parintii Mos Craciun, atunci cei fara de parinti
N-ar mai primi nimic saracii, si-ar crede ca n-au fost cuminti.
Ce vina are un copil, atunci cand mama nu mai este
Sa-l ia in brate de Craciun, si sa-i citeasca o poveste?!
Orice ar spune altii, eu nu o sa ma-ndoiesc de tine
Astept cuminte sa citesti aceste randuri de la mine
Fiindc-am incredere ca tu esti un batran cinstit, umil,
Daca nu-n tine atunci in cine poate sa creada un copil?!
Daca Craciunul e momentul pentru a fi mai cald, mai bun,
Te rog fi bun Mosule draga, si-adu-mi parintii de Craciun!
Scrisoare catre Mos Craciun
Versuri de Flick
Mi-e dor de tine Mos Craciun, si fara sa mai stau pe ganduri
Ti-am scris si eu, ca si-alti copii, din inima cateva randuri
Nu vreau sa-ti cer vreo jucarie, nu vreau eroul favorit
Sunt alte lucruri Mos Craciun, care m-ar face fericit
Eu ti-am mai scris si alta data, dar esti batran, poate-ai uitat,
Ii vreau pe toti ai mei acasa, zambind in jurul unui brad
Copii mai mari ma mint in fata, ca nu exista Mos Craciun
Si ca parintii-aduc cadouri sub brad in noaptea de Ajun.
De-ar fi parintii Mos Craciun, atunci cei fara de parinti
N-ar mai primi nimic saracii, si-ar crede ca n-au fost cuminti.
Ce vina are un copil, atunci cand mama nu mai este
Sa-l ia in brate de Craciun, si sa-i citeasca o poveste?!
Orice ar spune altii, eu nu o sa ma-ndoiesc de tine
Astept cuminte sa citesti aceste randuri de la mine
Fiindc-am incredere ca tu esti un batran cinstit, umil,
Daca nu-n tine atunci in cine poate sa creada un copil?!
Daca Craciunul e momentul pentru a fi mai cald, mai bun,
Te rog fi bun Mosule draga, si-adu-mi parintii de Craciun!
Edited by Cerasela, 23 December 2011 - 11:31 AM.
#114
-
- +Members
-
- 1,246 posts
Senior
- LocationTechirghiol
#115
-
- Members
-
- 401 posts
Loial
- LocationCampulung,Arges
Posted 22 January 2012 - 01:48 AM
Octavian Paler - Avem Timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
#116
-
- +Members
-
- 365 posts
Loial
- LocationTIMISOARA
Posted 04 February 2012 - 10:07 AM
Ce-am facut ?
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare,
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie,
Si cu asta ce-am facut?
Iar coruptia ia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare,
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine,
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?
Nimic nou sub soare
Nimic nu-i intamplator in l ume ,
Orice asemanare intre cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, in urma cu 65 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi romanii, nu-i deloc intamplatoare.
Asta-i soarta noastra , frati romani !
Constantin Tanase, un talentat artist roman, s-a nascut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, in anul 1945. Moartea i s-a tras din incapatanarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tanase inca mai juca in Bucuresti, la un an de la invazia sovietica.
Intr-unul din spectacolele sale, satirizand faradelegile hoardelor bolsevice, intre care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii in plina strada, ziua in amiaza mare, somand victimele: Davai Ceas!(da-mi ceasul), artistul: a introdus urmatorul monolog.
Rau era cu œ der, die, das
Da-i mai rau cu œ davai ceasa
De la Nistru pana la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie!
Dupa mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu mai joace piesa. In urmatorul spectacol a aparut pe scena intr-un pardesiu imens, cu manecile pardesiului captusite de sus pana jos cu ceasuri de mana. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos niciun cuvant. Apoi si-a descheiat pardesiul, scotand la iveala un ceas cu pendula! A spus doar: El tic, eu tac, el tic, eu tac.
Doua zile mai tarziu, marele actor era mort.
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am facut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare,
Si cu asta ce-am facut?
Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie,
Si cu asta ce-am facut?
Iar coruptia ia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare,
Si cu asta ce-am facut?
Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine,
Si cu asta ce-am facut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am facut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?
Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?
Nimic nou sub soare
Nimic nu-i intamplator in l ume ,
Orice asemanare intre cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, in urma cu 65 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi romanii, nu-i deloc intamplatoare.
Asta-i soarta noastra , frati romani !
Constantin Tanase, un talentat artist roman, s-a nascut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, in anul 1945. Moartea i s-a tras din incapatanarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tanase inca mai juca in Bucuresti, la un an de la invazia sovietica.
Intr-unul din spectacolele sale, satirizand faradelegile hoardelor bolsevice, intre care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii in plina strada, ziua in amiaza mare, somand victimele: Davai Ceas!(da-mi ceasul), artistul: a introdus urmatorul monolog.
Rau era cu œ der, die, das
Da-i mai rau cu œ davai ceasa
De la Nistru pana la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie!
Dupa mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu mai joace piesa. In urmatorul spectacol a aparut pe scena intr-un pardesiu imens, cu manecile pardesiului captusite de sus pana jos cu ceasuri de mana. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos niciun cuvant. Apoi si-a descheiat pardesiul, scotand la iveala un ceas cu pendula! A spus doar: El tic, eu tac, el tic, eu tac.
Doua zile mai tarziu, marele actor era mort.
Edited by Leonidas67, 04 February 2012 - 10:07 AM.
#117
-
- +Members
-
- 1,246 posts
Senior
- LocationTechirghiol
Posted 04 February 2012 - 10:41 AM
Ai un "plus" de la mine pemtru acest remember! Cat de genial si cat de actual!
#118
-
- +Members
-
- 1,109 posts
Senior
Posted 07 February 2012 - 05:05 PM
Românii sunt o Ţară!
Aţi crezut că suntem slabi, că suntem de vânzare,
că suntem nişte viermi, ce, uşor, pot fi călcaţi în picioare,
v-aţi crezut puternici, chiar mici dumnezei
şi aţi uitat esenţialul: România suntem noi!
Ne-aţi râs în faţă şi ne-aţi umilit,
când, timid, am mai strigat, nu v-a păsat şi ne-aţi lovit!
Ne-aţi amanetat şi viaţa şi ne-aţi anulat viitorul,
dar aţi uitat esenţialul: Noi suntem Poporul!
Ne-aţi pus pe fugă şi ne-aţi alungat din ţară
şi aţi privit rânjind cum alergăm dup-un colţ de pâine amară,
precum şi lacrimile copiilor rămaşi, fără părinţi, acasă,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu se lasă!
Respect, Decenţă, Democraţie, Libertate
sunt valorile noastre-ntru solidaritate.
Pe voi, puterea v-a lăsat fără coloană vertebrală
şi aţi uitat esenţialul: Românii sunt o Ţară!
Când azi, din stradă, cu ură, vă strigăm,
staţi ascunşi, sperând c-o să capitulăm.
Sunteţi aceiaşi laşi ce ne-aţi furat identitatea,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu-şi vând Demnitatea!
Adela Onete - internet
Aţi crezut că suntem slabi, că suntem de vânzare,
că suntem nişte viermi, ce, uşor, pot fi călcaţi în picioare,
v-aţi crezut puternici, chiar mici dumnezei
şi aţi uitat esenţialul: România suntem noi!
Ne-aţi râs în faţă şi ne-aţi umilit,
când, timid, am mai strigat, nu v-a păsat şi ne-aţi lovit!
Ne-aţi amanetat şi viaţa şi ne-aţi anulat viitorul,
dar aţi uitat esenţialul: Noi suntem Poporul!
Ne-aţi pus pe fugă şi ne-aţi alungat din ţară
şi aţi privit rânjind cum alergăm dup-un colţ de pâine amară,
precum şi lacrimile copiilor rămaşi, fără părinţi, acasă,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu se lasă!
Respect, Decenţă, Democraţie, Libertate
sunt valorile noastre-ntru solidaritate.
Pe voi, puterea v-a lăsat fără coloană vertebrală
şi aţi uitat esenţialul: Românii sunt o Ţară!
Când azi, din stradă, cu ură, vă strigăm,
staţi ascunşi, sperând c-o să capitulăm.
Sunteţi aceiaşi laşi ce ne-aţi furat identitatea,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu-şi vând Demnitatea!
Adela Onete - internet
Edited by Eduard, 07 February 2012 - 05:06 PM.
#119
-
- +Members
-
- 1,109 posts
Senior
Posted 13 February 2012 - 04:50 PM
Apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar si singur...
Am crezut ca am prieteni
Dar acuma peste ani,
Tot mai mult imi dau eu seama
C-am avut mai multi dusmani!
Ce-au stiut ca sa patrunda
Si in suflet si in gind,
Si iubirea s-o distruga,
Si credinta rind de rind.
Doamne da-mi te rog puterea
Si credinta daca vrei
Ca sa pot ierta tradarea,
Dar sa uit pe veci de ei…
Am crezut ca am prieteni
Dar acuma peste ani,
Tot mai mult imi dau eu seama
C-am avut mai multi dusmani!
Ce-au stiut ca sa patrunda
Si in suflet si in gind,
Si iubirea s-o distruga,
Si credinta rind de rind.
Doamne da-mi te rog puterea
Si credinta daca vrei
Ca sa pot ierta tradarea,
Dar sa uit pe veci de ei…
Edited by Eduard, 13 February 2012 - 04:50 PM.
#120
-
- Members
-
- 855 posts
Devotat
- LocationBacau
Posted 14 February 2012 - 08:49 AM
??!!!
Attached Files
-
401076_10150550629387256_62036562255_9513200_632179272_n.jpg 161.05K
17 downloads
1 user(s) are reading this topic
0 members, 1 guests, 0 anonymous users
