Marius
Poliţia Română participă cu efective în diferite misiuni de cooperare internaţională pe patru continente, respectiv America Centrală, Asia, Africa şi Europa. Având în vedere că mulţi poliţişti sunt interesaţi de acest subiect al misiunilor internaţionale, voi face o descriere generală a procedurilor de selecţie şi a categoriilor de misiuni la care pot participa poliţiştii români.
Participarea poliţiştilor la misiunile internaţionale se realizează în baza principiului voluntariatului după parcurgerea unor etape de selecţie. Principalele misiuni internaţionale la care pot participa poliţiştii sunt: 
Misiuni de menţinere a păcii Misiuni operative Misiunile de menţinere a păcii se realizează conform prevederilor Normelor Metodologice nr 111424/26.09.2001 elaborate de Direcţia Generală Management Resurse Umane şi Direcţia Generală Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale. 
Misiunile la care Poliţia Română este reprezentată se desfăşoară sub egida ONU, a UE precum şi a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare din Europa. În cadrul acestor misiuni, poliţiştii români au, în funcţie de mandatul internaţional, fie atribuţii executive fie de monitorizare, îndrumare şi consiliere. Serviciul Afaceri Europene, Programe şi Relaţii Internaţionale este structura care este desemnată de conducerea Poliţiei Române să ţină legătura şi să coordoneze activitatea desfăşurată de poliţiştii români pe perioada executării turului de serviciu.
1. Selecţia Poliţiştilor pentru Misiunile de Menţinere a Păcii
Se disting, în principal două proceduri de selecţie privind misiunile de menţinere a păcii, în funcţie de organismul sub egida căruia se desfăşoară misiunea:
În cazul misiunilor ONU:
Viitorii candidaţi la aceste misiuni trebuie să fie absolvenţi ai cursului de monitori ONU, organizat anual de către ISOP - Institutul de Studii pentru Ordine Publică (de regulă în primul semestru al anului). Cursul are ca obiective familiarizarea personalului MAI cu principiile de lucru ale ONU, cu misiunile de menţinere a păcii precum şi cu cerinţele specifice pentru participarea la acestea. La sfârşitul cursului, poliţiştii primesc un certificat de absolvire.
Trimiterea poliţiştilor în misiunile ONU se face în urma participării la testarea organizată anual de autorităţile române împreună cu echipa UNSAT (United Nations Selection Assistance Team). Evaluarea personalului de către echipele internaţionale se realizează, potrivit metodologiei şi criteriilor utilizate de către partenerii străini.
Experţii ONU testează cunoştinţele candidaţilor români la limbile străine (engleză şi franceză), abilităţile de conducere a autovehiculelor 4x4 precum şi mânuirea armamentului. Pot participa la testarea internaţională, atât poliţiştii care au absolvit cursul de monitori ONU cât şi cei care au mai participat la misiuni internaţionale de menţinere a păcii. Poliţiştii care promovează testarea internaţională intră pe lista stand-by, urmând a fi trimişi în teatrele de operaţii în funcţie de datele la care se face rotaţia cadrelor deja aflate în teatrele de operaţii.
În cazul misiunilor UE:
În vederea participării la misiunile sub egida Uniunii Europene, poliţiştii trebuie să urmeze cursuri de specializare în acest domeniu care sunt organizate multianual de către Institutul de Studii pentru Ordine Publică (ISOP). După absolvirea acestor cursuri, în funcţie de cererile de contribuţii lansate de Uniunea Europeană, sunt organizate testări privind limba străină, poliţiştii care le promovează urmând a le fi transmise candidaturile în vederea selecţiei de către autorităţile străine competente.
Misiunile la care Poliţia Română participă, sunt următoarele:
Misiunea Uniunii Europene din Kosovo - EULEX Misiunea Uniunii Europene din Bosnia şi Herţegovina - EUPM BiH Misiunea Uniunii Europene din Afganistan - EUPOL Afganistan Misiunea Uniunii Europene din Georgia - EUMM Georgia Misiunea ONU din Haiti - MINUSTAH Misiunea ONU din Congo - MONUSCO Misiunea ONU din Timorul de Est - UNMIT Misiunea ONU din Kosovo - UNMIK Misiunea OSCE din Macedonia Misiunea OSCE din Kosovo Trebuie precizat că participarea la aceste cursuri de pregătire de bază pentru misiuni internaţionale (cursuri de monitori ONU şi cursuri specializate misiuni UE) se realizează în urma unui concurs de admitere, iar la final poliţistul susţine un examen de absolvire a cursului.
Abia după obţinerea certificatului de absolvire poliţistul devine eligibil şi poate aplica pentru misiuni internaţionale. Anunţurile privind selecţia personalului pentru misiuni de cooperare internaţională de către echipele internaţionale se publică pe INTRAPOL (reţeaua de intranet a Poliţiei Române).
2. Selecţia poliţiştilor pentru Misiunile Internaţionale Operative
Aceste misiuni specifice poliţiştilor sunt reglementate de un ordin intern clasificat, care se găseşte la formaţiunile Resurse Umane şi din motive lesne de înţeles nu voi dezvolta subiectul. În principal pentru această categorie de misiuni primează pregătirea profesională de specialitate (investigaţii criminale, crimă organizată, inverstigarea fraudelor etc.) şi experienţa în profesie (spre exemplu pentru anumite misiuni operative se căutau poliţişti vorbitori de rromanes). Şi pentru această categorie de misiuni internaţionale ale poliţiştilor, limba străină este un criteriu de bază, fiind unul dintre criteriile de selecţie. Mai multe detalii se găsesc în aria privată a poliţiştilor de pe forum.
Aspecte generale valabile pentru toate misiunile internaţionale la care participă poliţiştii.
La preselecţia pentru absolut toate misiunile internaţionale poate să participe orice poliţist (ofiţeri şi agenţi) din cadrul Poliţiei Române, care, pe lângă criteriile specifice stabilite pe baza cerinţelor impuse de organizaţia internaţională sub egida căreia aceasta se desfăşoară, îndeplineşte cumulativ şi următoarele criterii generale:
are studiile profesionale necesare, precum şi vechimea în activitate (specialitate de minim 5 ani); este apreciat în ultimii trei ani de activitate cu cel puţin două calificative de "Foarte bun"; cunoaşte o limbă străină, potrivit cerinţelor misiunii pentru care se realizează selecţia; este apt fizic, psihic şi medical; posedă cunoştinţe de operare PC şi permis de conducere categoria B (autoturisme); nu a fost sancţionat în ţară sau în străinătate, anterior, pentru abateri săvârşite în executarea misiunilor internaţionale; nu a fost declarat, anterior, "respins" de 2 ori la evaluările personalului efectuate de echipele internaţionale; Dacă această prezentare succintă nu vă răspunde la toate întrebările, mai găsiţi informaţii utile şi în discuţiile de pe forum (ex. Misiuni internaţionale) ori în secţiunea privată, iar în măsura posibilităţilor vă putem răspunde la întrebările postate în comentarii.
Marius
La anul FBI-ul îşi înnoieşte armamentul din dotare, urmând în perioada următoare să aleagă un pistol calibrul 9mm Luger ca armă de serviciu. Anunţul referitor la ofertele aşteptate a fost publicat pe 7 octombrie 2015 şi actualizat ultima dată pe 30 octombrie 2015, iar în cuprinsul acestuia este precizat că se aşteaptă oferte până cel târziu pe 28 ianuarie 2016 pentru pistoale, accesorii şi piese de schimb. Perioada contractuală totală este de 10 ani, mai exact primul an şi opţional următorii nouă ani suplimentari pentru o valoare estimată a întregului contract de aproximativ 85 milioane de dolari. În caietul de sarcini nu sunt prevăzute doar armele şi muniţia, ci sunt prevăzute atât arme de antrenament cu muniţia necesară, piese de schimb cât şi accesorii, de la holstere, încărcătoare suplimentare etc. până la materialele de întreţinere.
În urmă cu aproximativ 30 ani FBI-ul a renunţat la calibru 9 mm pentru armele de seviciu, optând pentru un calibru mai mare, iar în prezent au în dotare Glock calibru 40 S&W (10×22mm Smith & Wesson). Încă din 2007, FBI-ul s-a arătat interesat să revină la calbrul de 9 mm, motivând că în urma testelor foarte riguroase ce sunt efectuate permanent de unităţile lor de cercetare, au constatat că eficienta glonţului de acest calibru este superioară în privinţa capacităţii de penetrare şi al preciziei. Decizia a fost anunţată încă din mai 2014.
În schimb, Poliţia Română are în dotare pentru majoritatea poliţiştilor săi, pistolul cal. 7,65 mm, Md. 1974 (Carpaţi), a cărui producţie a debutat în urmă cu aproximativ 50 de ani. Cu siguranţă ţara noastră nu este atât de săracă încât să nu-şi poată permite asigurarea siguranţei cetăţenilor săi prin dotarea poliţiştilor cu o armă de serviciu modernă, măcar pentru poliţiştii ce îşi desfăşoară activitatea în structuri operative. Poliţia Română este singura dintre serviciile poliţieneşti ce încă utilizează acest calibru redus de 7,65 mm, în timp ce în toate celelalte state europene şi nu numai, structurile de poliţie utilizează calibrul de 9 mm. Sperăm totuşi că se vor trezezi şi ai noştii, iar în viitorul apropiat vor dispune schimbarea armelor de serviciu ale poliţiştilor.
Marius
Cea mai mare ticăloşie este trădarea şi din păcate trăim o perioadă în care trădarea a devenit un mod de viaţă. Când, însă, trădătorul este cel care teoretic trebuie să tragă la aceeaşi căruţă cu tine, atunci avem în faţă josnicia ce merită să poarte dispreţul tuturor. Iar liderii sindicatelor din poliţie, exact asta fac. De fiecare dată când apar la TV sunt obsedaţi doar să câştige notorietate, nefiind absolut deloc preocupaţi de interesele celor pe care-i reprezintă. Au impresia că se pricep la absolut orice, emit păreri şi analize politice, îşi dau cu părerea în diferite domenii cu care nu au nicio legătură, îşi manifestă simpatia faţă de cei aflaţi în funcţii de conducere şi aşa mai departe, reuşind să se îngroape în mediocritate şi să facă de râs această categorie profesională de cele mai multe ori. 
Se întâmplă asta pentru că în realitate acesti lideri nu sunt şi nici nu au fost vreodată adevăraţi poliţişti cu vocaţie, sunt doar nişte oportunişti, lipsiţi de orice fel de scrupule, ce au profitat de indiferenţa poliţiştilor şi au ajuns în funcţiile de conducere ori reprezentare ale sindicatelor din poliţie, de unde urmăresc să-şi satisfacă interesele personale. Toţi liderii federaţiilor sindicale se încadrează perfect, fără excepţie, în aceste caracterizări şi vă puteţi convinge singuri dacă încercaţi să faceţi o minimă documentare despre fiecare în parte. Avem ca lideri de sindicate nişte pensionari lacomi şi slugarnici, care nu mai au niciun interes legitim pentru această profesie, ori nişte parveniţi încadraţi direct, din sursă externă şi transferaţi din alte instituţii/ministere, nişte profitori care au fugit de munca adevărată de poliţie şi au văzut infractori doar la TV şi în ziare, ori alţii care nu au nicio legătură cu poliţia şi nu au îmbrăcat niciodată în viaţa lor uniforma de poliţist. Din aceste cauze e cât se poate de normal şi firesc să debiteze numai inepţii, pentru că aşa se întâmplă când cineva îşi dă cu părerea despre aspecte dintr-un domeniu ce îi este complet străin/necunoscut.

Mai trist şi dezamăgitor este faptul că aceşti lideri nu au reuşit până acum să înţeleagă care este rolul sindicatelor în societate şi drept dovadă au considerat de cuviinţă că este corect să emită judecăţi şi opinii referitor la scandalul politic apărut în urma morţii colegului nostru, poliţistul Bogdan Cosmin Gigina din cadrul Brigăzii Rutiere a Poliţiei Capitalei. Nu au făcut altceva decât să întărească şi mai mult ideea că nu aparţin acestei bresle şi că sunt doar nişte idivizi fără scrupule. Au aruncat fără jenă cu lături şi au murdărit memoria colegului nostru prin tot felul de afirmaţii minicinoase, susţinând imbecilităţi de genul celei că nimeni nu l-a obligat pe poliţist să urce pe motocicletă, dovedind că sunt complet rupţi de realitate.
Pentru a înţelege mai bine dimensiunile aberaţiei, trebuie să ştiţi că nici măcar şefii ierarhici ai poliţiştilor nu îşi permit să pună la îndoială legalitatea sau oportunitatea unei dispoziţii privind o coloană oficială, venită de la minister. Chiar îşi poate imagina cineva că vreun şef din poliţie, indiferent care, atunci când cei de la M.A.I. (un for superior) spun că ministrul are nevoie de coloană, va începe să facă un control al legalităţii sau al oportunităţii? Oare chiar crede cineva că un şef de birou, serviciu, direcţie, pune ministrului ori staff-ului acestuia întrebări de genul: De ce vrea să ajungă atât de repede? Chiar este o urgenţă? Care e scopul deplasării? etc. Să fim serioşi! Iar domnii sindicalişti ne spun că poliţiştul putea să refuze dispoziţia şefului ierarhic. 
O altă absurditate este că aceşti sindicaliştii au impresia că ei sunt un fel de şefi, ori un fel de organizaţie însărcinată cu atribuţii de control intern, iar poliţiştii au obligaţia să se plângă doar la organizaţia sindicală atunci când sunt supuşi diferitor abuzuri ori nedreptăţi, iar dacă nu o fac, eventualele nemulţumiri ulterioare ale poliţiştilor nu trebuie luate în considerare. Asemenea afirmaţii confirmă că sindicaliştii nu sunt capabili să realizeze că ei sunt plătiţi din cotizaţiile poliţiştilor pe care îi blamează, iar drept consecinţă au obligaţia să le reprezinte interesele şi să-i susţină indiferent de situaţie. Un alt "mare" lider de sindicat, într-un interviu pentru ziare.com, spune că el apără instituţia pe care o reprezintă. Vă daţi seama?! Cu siguranţă nu poate să existe o afirmaţie mai imbecilă decât asta.

Mai mult, pentru ca ridicolul să fie suprem, unul dintre marile sindicate, s-a transformat peste noapte în partid politic şi publică tot felul de comunicate în care îşi exprimă susţinerea şi obedienţa faţa de un lider politic. Pur şi simplu, aceşti aşa-zis sindicalişti, nu sunt capabili să priceapă că nu este treaba lor să se amestece în dispute politice, iar sigura opţiune decentă ar fi fost să adopte o poziţie prudentă şi să aştepte rezultatele anchetei penale.
În contrast, trebuie să le amintim acestor lideri, că spre deosebire de ei, poliţiştii care le plătesc salariile, fac ani de şcoală, stau în frig, în ploaie ori în caniculă, îşi asumă zilnic riscuri, iar unii îşi jertfesc viaţa şi au dreptul moral să se uite în oglindă fără să le fie ruşine. 
Sper ca fiecare poliţist să ia atitudine faţă de aceşti indivizi, să facă presiuni şi să solicite eliminarea acestor profitori din fruntea organizaţiilor sindicale, pentru că ne fac mai mult rău decât bine, nu mai reprezintă absolut deloc pe adevăraţii poliţişti şi au transformat aceste organizaţii în adevărate sindicate galbene. 
PS: În urmă cu ceva vreme, la discuţiile, dezbăterile şi negocierile pentru proiectul de lege privind statutul poliţistului, cu toţii am aflat consternaţi că SNPPC-ul prin reprezentanţii săi, pensionarul Dumitru Coarnă şi Toader Paraschiv, susţin cu tărie menţinerea în lege a posibilităţii de încadrare directă din sursă externă, în contradicţie cu solicitările poliţiştilor care îşi doresc eliminarea acestei prevederi ce a dus la o deprofesionalizare masivă acestei categorii profesionale.

Întrebări publice adresate domnilor lideri sindicali Dumitru Coarnă şi Toader Paraschiv:
Este adevărat că domnul lider de sindicat Toader Paraschiv, a fost încadrat direct din sursă externă prin transfer de la MApN? Este adevărat că fiica domnului Toader Paraschiv, (Raluca Paraschiv) este încadrată direct din sursă externă, fără să fi urmat o şcoală de poliţie într-o funcţie de agent din cadrul Brigăzii Rutiere a Poliţiei Capitalei? Este adevărat că soţia domnului Toader Paraschiv este încadrată direct la Direcţia Medicală a MAI? Este adevărat că fiica domnului Toader Paraschiv deţine un salon de înfrumuseţare şi o "şcoală" care organizează cursuri de make-up, în condiţiile în care prin statut poliţiştilor le este interzis acest lucru? Domnilor colegi, dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt afirmative, chiar şi parţial, asta este singura explicaţie pentru care SNPPC prin aceşti lideri sindicali îşi doresc menţinerea încadrărilor directe şi nu dau doi bani pe solicitările noastre, ale poliţiştilor de rând, dumnealor sunt interesaţi doar să-ţi satisfacă interesele personale.
Marius
Câteva mii de poliţişti francezi au protestat ieri - miercuri 14.10.2015 - în Paris, principalele lor nemulţumiri fiind măsurile îngătuitoare ale justiţiei în cazurile penale şi lipsa resurselor pentru serviciul poliţienesc, susţinând că deşi în urma atacurilor jihadiste din ianuarie, poliţiştii au fost numiţi eroi, în prezent sunt ignoraţi şi dispreţuiţi.
Poliţiştii s-au adunat în centrul Parisului şi NU au protestat în faţa Ministerului de Interne cum ar fi fost de aşteptat, ci au protestat în faţa Ministerului Justiţiei, purtând tricouri cu inscripţii "Vrem protecţie şi recunoaştere" şi pancarte pe care scria "Mândru că sunt poliţist, dezgustat că am fost abandonat", arătându-şi nemulţumirea faţă de sistemul de justiţie francez care este mult prea indulgent faţă de infractori şi de faptul că poliţia nu este susţinută de justiţie.
Ultima manifestaţie de acest gen a poliţiştilor francezi a avut loc în 1983, în mandatul preşedintelui François Mitterrand.
Acest prim protest al poliţiştilor francezi din ultimele trei decenii a apărut după ce un poliţist a fost grav rănit săptămâna trecută de un infractor pus în libertate temporar din închisoare pentru efectuarea unui concediu. Poliţiştii susţin că judecătorii prin deciziile lor dovedesc că sunt complet rupţi de realitate, iar drept consecinţă sunt cazurile recente din ultimele săptămâni, când un deţinut eliberat temporar din închisoare pentru a merge într-o excursie de mountain-biking cu alţi deţinuţi, a atacat şi a rănit grav un poliţist, iar un altul ce executa o pedeapsă pentru viol, a fost eliberat temporar şi a înjunghiat un turist în estul regiunii Alsacia.
Primul ministrul Manuel Valls a anunţat deja o serie de noi măsuri în sensul întăririi autorităţii poliţiei şi simplificării procedurilor penale, iar preşedintele Francois Hollande a declarat că se va întâlni cu reprezentanţii sindicatelor din poliţie săptămâna viitoare.
 
Marius
Pentru că subiectul este tot mai mult dezbătut şi discutat în ultima vreme, iar mulţi dintre cetăţeni (în special adolescenţii) au o falsă percepţie a realităţii referitoare la competenţele instituţiilor din România privind combaterea terorismului, coroborate cu fel şi fel de reportaje sau ştiri din mass-media insuficient documentate ce nu fac altceva decât să creeze o şi mai mare confuzie, voi încerca să expun aici pe cât posibil în termeni cât mai populari cum stau lucrurile în realitate, despre cine sunt şi ce fac antiteroriştii sau contrateroriştii României.
În România au fost înfiinţate şi există numeroase structuri speciale, iar asta pentru că fiecare instituţie ce face parte din sistemul naţional de apărare a dorit să aibă în componenţă o asemenea unitate/subunitate, ceea ce a condus la actuala situaţie în care statul român are o structură şi o legislaţie mult prea stufoasă în această privinţă în comparaţie cu statele occidentale.
Pentru a putea înţelege acest subiect, este necesar să lămurim de la bun început ce înseamnă terorism, antiterorism şi contraterorism, cât şi care e diferenţa între terorism şi infracţiunile grave, cele din sfera crimei organizate etc. pentru că doar în acest fel se pot contura clar care sunt competenţele instituţiilor din ţara noastră referitoare la terorism.
Ce înseamnă terorism, antiterorism şi contraterorism? - Conform legislaţiei româneşti avem următoarele definiţii:
Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public ce afectează securitatea naţională şi îndeplineşte următoarele caracteristici:
sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive; au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora; produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite. Întervenţie antiteroristă − ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilităţii factorilor umani, specifici şi nespecifici, şi a factorilor materiali;
Întervenţie contrateroristă − ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriştilor, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii legale, în cazul desfăşurării ori producerii unui atac terorist.
În România, SRI - Serviciul Român de Informaţii a fost desemnat ca autoritate naţională în domeniul luptei antiteroriste (Hotărârea CSAT nr. 00140 din 19 octombrie 2001), iar acţiunile de ripostă (intervenţie) contrateroristă sunt competenţe exclusive tot ale Serviciului Român de Informaţii şi presupun totalitatea măsurilor şi acţiunilor executate de forţele speciale ale SRI, independent sau în cooperare cu alte forţe din cadrul sistemului naţional de apărare, pe întreg teritoriul ţării, asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul anihilării acestora. Acţiunile specifice contrateroriste au caracter ofensiv şi sunt executate exclusiv de Brigada Antiteroristă - BAT a SRI, dar NUMAI după aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (art. 12. din LEGEA nr.535 din 2004 privind privind prevenirea şi combaterea terorismului).

În concluzie, până să se poată discuta de intervenţii contrateroriste e cale lungă, pentru că trebuie să existe o decizie a CSAT-ului, iar teoretic abia după o asemenea aprobare / decizie, BAT din cadrul SRI trebuie să intervină. Mai mult, pentru a exista o astfel de decizie a CSAT-ului, trebuie să existe TERORISM aşa cum e definit de legislaţie. În rest BAT-ul asigură paza aeroportuară pe toate cele 16 aeroporturi civile din ţară şi securitatea diplomatică la anumite ambasade mai importante. Nu orice luare de ostateci, răpiri ale unor persoane sau atacuri armate sunt din punct de vedere legal considerate acte teroriste. De exemplu dacă în cazul unui jaf armat autorii, chiar dacă iau ostateci, urmăresc sustragerea unor sume de bani, ei nu sunt terorişti, ci tâlhari de care se ocupă poliţia. În schimb dacă au revendicări de natură politică sau religioasă, atunci aceştia pot fi consideraţi terorişti. 
Orice alte situaţii agresive ce presupun eliberarea ostaticilor, a persoanelor răpite, sechestrate, atacurile armate, suspecţi periculoşi, deosebit de violenţi ori care folosesc arme de foc, substanţe explozive, toxice sau periculoase şi aşa mai departe, sunt fapte care se încadrează în sfera infracţiunilor pedepsite de legea penală, catalogate ca infracţiunile grave (cum spre exemplu sunt cele din sfera crimei organizate) şi se află în sfera de competenţă a Poliţiei Române. Doar Poliţia Română e competentă din punct de vedere legal să intervină în astfel de situaţii prin structurile sale specializate DCCO - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, SIAS - Serviciul Intervenţii şi Acţiuni Speciale şi SAS - structurile speciale de intervenţie şi acţiuni speciale ale poliţiei existente la nivelul fiecărui inspectorat judeţean de poliţie.
 
Cu toate astea, legislaţia română în domeniu prevede că la solicitarea SRI, în funcţie de amploarea şi particularităţile actului terorist, pot fi angrenate cu misiuni specifice şi alte forţe din cadrul MAI şi MApN ori ale Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) etc. Astfel, MApN-ul desfăşoară acţiuni de prevenire şi combatere a terorismului în mod special în caz de război, iar Ministerul Afacerilor Interne, ca organ central al puterii executive, are printre atribuţii şi coordonarea activităţii structurilor din subordine care participă la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În spaţiul public sunt lansate şi se regăsesc foarte multe informaţii în mare parte cosmetizate şi pompos prezentate despre tot felul de structuri speciale ale altor instituţii paralele, care pot participa în cooperare cu SRI-ul la eventualele intervenţii contrateroriste, dar îşi alocă tot felul de competenţe din sfera antiterorista şi contrateroristă.
Un exemplu în acest sens este Jandarmeria, care are competenţă legală să intervină "antitero" DOAR la obiectivele care le are in pază, mai simplu spus  şi pe înţelesul tuturor trebuie să apere obiectivele la care asigură paza în situaţia unor atacuri teroriste, dar se laudă (face tot felul de demonstraţii) şi încearcă prin toate mijloacele să lase impresia că jandarmii sunt "antiteroriştii României". Mai exact Jandarmeria asigură paza şi apărarea unor obiective de importanţă, iar ca o urmare firească legea prevede că "execută misiuni de intervenţie antiteroristă la obiectivele aflate în responsabilitatea jandarmeriei". Datorită acestei prevederi au fost înfiinţate numeroase brigăzi, detaşamente şi grupări mobile ce poartă în denumire termeni pompoşi de genul "antitero" sau "antiterorista". 

Un alt exemplu asemănător, dar mult mai puţin vizibil sunt formaţiunile speciale din cadrul Administraţiei Penitenciarelor, care au ca principală atribuţie intervenţiile şi apărarea penitenciarelor de eventualele atacuri teroriste, ori SPP-ul - Serviciul de Protecţie şi Pază care potrivit legii, "intervine independent sau în cooperare cu alte organe prevăzute de lege pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor de natură să pună în pericol viaţa, integritatea fizică, sănătatea sau libertatea de acţiune a persoanelor păzite", iar aceste structuri nu sunt toate, mai există şi altele.