Jump to content
POLITISTI.ro


  • Marius
    Pentru că se identifică în rolul celui care încalcă legea şi sunt mereu grăbiţi, parlamentarii sunt deranjaţi de radarele poliţiei şi vor să modifice legislaţia rutieră. Marea supărare a parlamentarilor este că politiştii de la rutieră stau ascunşi când înregistrează viteza maşinilor, dar şi faptul că amenzile sunt foarte mari faţă de salariile românilor.
    Singura concluzie care se poate trage de aici este că ţara asta e condusă de mulţi incompetenţi ce pleacă de la premisa că şi ei vor încălca legea, iar interesul lor e să găsească modalităţi de a scăpa mai uşor de consecinţe. Parlamentul e populat cu mulţi ignoranţi care în loc să se îngrijească şi să facă toate demersurile necesare astfel încât ţara asta să aibă o infrastructură rutieră la nivelul ţărilor europene, ei îşi dau cu părerea şi modifică legislaţia după bunul plac, fără să facă nici măcar o minimă şi elementară documentare. Aşa-zisa "pândă a poliţiei" este o falsă problemă şi doar o dovadă a imbecilităţii promovate în societatea românească de cei care încalcă legea, în încercările penibile de a-şi justifica comportamentul iresponsabil, tipic cocalarului ce se consideră buricul pământului. Aceşti indivizi sunt rupţi de realitate şi nu pot percepe mai departe de propriile experienţe şi de universul strâmt în care trăiesc.
    Un deputat este supărat că "în loc să prevină accidentele ca în Occident, poliţiştii vânează şoferii ca să facă norma la amenzi". Distinsul domn nu a aflat până la venerabila sa vârsta că "PREVENIREA ACCIDENTELOR" se face în primul rând prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale celor care încală legea, ori altfel spus - sancţiunea contravenţională are un rol preventiv, determinând pe cei predispuşi să respecte normele legale. Peste tot în lume frica păzeşte via, iar drept urmare aplicarea sancţiunilor contravenţionale exact asta face, previne producerea unor accidentele rutiere.
    Tot legat de acest aspect, afirmaţiile despre "norma de amenzi" şi colectarea banilor la bugetul statului sunt pur şi simplu penibile, dovedind că cei care le rostesc nu cunosc legislaţia în vigoare. Acest gen de reproşuri se mai întâlnesc şi la habarniştii cu ifose de atotştiutori, care nu au aflat că absolut TOATE sumele provenite din amenzile aplicate de Poliţia Rutieră NU sunt colectate la bugetul statului, ci merg în bugetele administraţiei locale, la primărie, instituţie cu care Poliţia Română nu are nicio legătură. Art. 8 alin. (4) din Ordonanţa nr. 2/2001 republicată privind regimul juridic al contravenţiilor prevede foarte clar: Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
    Referitor la cum se face prevenirea accidentelor în Occident, trebuie precizat că această aşa-zis "pândă", nu s-a inventat în România, se practică peste tot în lume şi de către toate instituţiile pentru aplicare a legii din ţările civilizate. De exemplu în Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Anglia etc. cât şi în alte ţări civilizate, mai mult de jumătate dintre efectivele poliţiei rutiere acţionează în haine civile şi cu autoturisme fără însemne, dotate cu sisteme radar. În unele dintre ele aparatele radar sunt ascunse pe marginea drumului în diferite obiecte (tomberoane de gunoi, în copaci, ascunse în maşini fără însemnele poliţiei etc.) 
    Asta ce este? Nu este tot "pândă"? Ba da, exact asta este, o măsură şi metodă poliţienească utilizată peste tot în lume. 
    În SUA, la fel, maşinile de poliţie stau ascunse pe maginea drumului după diferite obstacole etc. iar cetăţenii lor nu sunt absolut deloc deranjaţi ori revoltaţi de aceste metode de "pândă". Mai mult, în absolut toate manualele de tactică poliţienească, această SUPRAVEGHERE (pentru că asta de denumirea din legislaţie) a unei zone, este una dintre măsurile şi procedeele specifice utilizate de orice poliţist din lumea asta, prin care se urmăreşte surprinderea în flagrant a persoanelor ce încalcă legea şi este cât se poate de normal şi firesc să se aplice şi în domeniul traficului rutier. Mai mult, în absolut toată legislaţia specifică din lume este prevăzută foarte clar ca atribuţie a forţelor de poliţiei şi se întâlneşte sub forma "poliţia supravegheaza şi controlează circulaţia pe drumurile publice".
      
    Mai multe exemple despre radarele din străinaătate puteţi vedea aici: Despre pânda poliţiei
    În schimb aici în România, unde aproape toate aparatele radar sunt montate pe maşini inscripţionate şi cu lămpi de avertizare specială, mulţi se arată revoltaţi şi deranjaţi când sunt surprinşi de radar cu viteză peste limita legală, căutând tot felul de motive, scuze şi născocind tot felul de drepturi ori alte aberaţii prin care încearcă să-şi justifice comportamentul iresponsabil.
    Marea majoritate a cetăţenilor de rând, cei cinstiţi, au dreptul să se deplaseze pe drumurile publice în siguranţă, fără să fie expuşi unor pericole de tot felul de idioţii ce trăiesc cu impresia că lor nu li se poate întâmpla nimic şi circulă cu viteză excesivă. Aceşti cetăţeni oneşti nu au nici cea mai mică problemă şi nici nu-i interesează unde amplasează poliţia rutieră aparatul radar, ori dacă poliţistul "stă la pândă" după vreun copac, după maşini parcate şi aşa mai departe, pentru că sunt conştienţi că nu încalcă legea şi nu au de ce să-şi facă griji. Pe ei pur şi simplu nu-i afectează cu nimic prezenţa aparatelor radar şi la fel de bine pot să stea poliţiştii ascunşi oriunde şi oricât, pentru că pe ei nu îi deranjează cu nimic.
    Un alt deputat se arată contrariat de faptul că amenzile sunt foarte mari faţă de salariile românilor. Probabil dumnealui e lovit de amnezie şi nu poate să-şi amintească că în urmă cu câţiva ani, drept urmare a unor proteste ale şoferilor, a fost modificată legislaţia exact în acest sens. Atunci a fost introdus sitemul de sancţiuni cu "puncte de amendă", care stabileşte amenda în funcţie de salariul minim pe economie, tocmai din aceste motive, astfel încât cuantumul amenzilor să fie corelat cu salarizarea. Pe de altă parte, educaţia acestui demnitar ridică multe semne de întrebare, din moment ce trăieşte cu impresia că o sancţiune aplicate pentru încălcarea legii e ceva strict necesar, ce trebuie să fie suportată zilnic, săptămânal sau lunar.
    Dacă vrem să ajungem vreodată la nivelul de civilizaţie din ţările europene, societatea românească trebuie să înţeleagă că legile nu sunt făcute pentru a fi încălcate, ele doar stabilesc nişte norme ce trebuie respectate în mod obligatoriu de toată lumea pentru o convieţuire normală. Numai în mentalitatea păguboasă a românului apare această idee, conform căreia amenda face parte din normalitate, e ceva firesc şi trebuie stabilită în aşa fel încât cetăţeanul să o poată primii în fiecare zi, să-şi poată permite achitarea amenzii. Această idee împământenită în societatea noastră e foarte nocivă, iar din păcate pentru noi toţi se regăseşte în rândul celor ce au putere de decizie şi se află în conducerea acestei ţări, indivizi care nu realizează că într-o societate normală şi sănătoasă sancţiunile pentru încalcarea legilor sunt considerate excepţii şi NU fac parte din normalitate. Conform acestor principii nocive, mâine-poimâine ne trezim că violatorii şi tâlharii vor cere reducerea pedepselor, astfel încât să poată comite fapta de mai multe ori.
    Dacă ar avea capacitatea necesară să analizeze situaţia mai profund şi nu subiectiv, doar din punctul de vedere al celui care se identifică în rolul contravenientului, absolut toţi cei care ne conduc trebuie să realizeze că orice încălcare a normelor de convieţuire socială are repercusiuni asupra tuturor cetăţenilor şi tot aceştia sunt afectaţi, pentru că stau permanent cu grijă şi cu teamă să nu le schilodească familia vreun "jmecker" care se grbeşte şi trăieşte cu impresia că el e buricul pământului, din moment ce îşi poate permite să primească o sancţiune şi merge cu ce viteză vrea.

  • Politisti.ro
    Nu e o noutate faptul că SRI-ul se zbătea de ceva vreme să-şi recapete atribuţiile din sfera cercetării penale pe care le-a avut în perioada comunistă când purta denumirea de "Securitate" şi în ciuda încercărilor din anii trecuţi când a existat o propunere legislativă în Parlament ce viza transformarea ofiţerilor de informaţii ai SRI în organe de cercetare penală specială - propunere ce a fost RESPINSĂ definitiv de forul legislativ, în prezent guvernul de tehnocraţi printr-o Ordonanţă de Urgenţă le-a acordat aceste atribuţii, reînfiinţând vechea Securitate care avea competenţe de cercetare penală privind vechile infracţiuni contra statului.
    Chiar dacă nicăieri în lume un serviciu secret nu are asemenea atribuţii, tocmai pentru a nu exista posibilitatea să se substituie unui organ de urmărire penală, guvernanţii noştri motivează această aberaţie prin necesitatea asigurării siguranţei naţionale, de parcă până acum, în ultimii 25 ani siguranţa naţională nu a fost asigurată. Motivarea e cel puţin hilară şi total falsă, iar cei care o susţin confundă termenul "organele de constatare" şi atribuţiile acestora prevăzute în art. 61 din Noul Cod de Procedură Penală cu "organele de urmărire penală" prevăzute foarte clar în art. 55.
    Totul a pornit de la decizia Curţii Constituţionale care a spuns destul de clar, că separarea puterilor în stat e un aspect esenţial pentru orice stat de drept şi orice democraţie, iar faptul că SRI-ul prin activităţile sale se substituie organelor de urmărire penală, dar şi aspectul că este desemnată unica autoritate de interceptare din România nu e normal şi nici constituţional, pentru că se bucură de o putere mult prea mare şi excesivă.
    În plus, conform principiilor europene, în statele democratice cetăţeanul contribuabil, nu este cercetat, investigat, sancţionat ori reţinut de militari - structuri cu statut militar (SRI-ul este structură militară), pentru că astfel de practici sunt specifice regimurilor totalitare. Aplicarea legii, cercetarea, investigarea, etc. unui cetăţean trebuie să se facă tot de către personal civil, într-un mod cât se poate de transparent, fără ca cei ce fac parte din vreun sistem militar să aibă vreo implicare în acest lanţ. Acest aspect este necesar pentru că sub paravanul sistemului militar nu mai poate exista şi nici nu poate fi garantată aceea transparenţă prin care sunt respectate drepturilor cetăţenilor, din moment ce militarul este supus altor reguli, el este cercetat şi judecat de un alt sistem distinct al justiţiei, iar sistemul militar prin natura lui, este închis pubilicului fiind protejat de instituţia secretului militar. Astfel sub acest paravan al secretului militar, care din punct de vedere legal intră în categoria informaţiilor secrete de stat, se pot ascunde sau muşamaliza foarte multe abuzuri împotriva celor cercetaţi, iar din această cauză, nicăieri în tările cu o democraţie consolidată şi adevărată nu se permite amestecul structurilor militare în domeniul aplicării legii pe timp de pace. Pentru a înţelege ce presupune asta, trebuie precizat că toate documentele întocmite de ofiţerii de informaţii sunt protejate de acest secret miltar/stat şi nu pot fi declasificate de instanţele de judecată, ci numai prin hotărâre a Guvernului doar la solicitarea motivată a emitentului (SRI-ului), iar ca urmare se pot ascunde foarte uşor încălcări ale legii, erori administrative, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării ale intereselor legitime şi limitării ale accesului la informaţiile de interes public. Drept dovadă este şi faptul că atunci când România a negociat aderarea la Uniunea Europeană, o importantă condiţie a fost demilitarizarea Poliţiei Române, lucru ce s-a produs încă din 2002.
    Mai mult Uniunea Europeană solicită permanent statelor membre să elimine paralelismul existent în domeniul instituţiilor de aplicare a legii, scopul politicilor europene în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne (renumitul capitol JAI) prevăd aspecte foarte clare în acest sens, ce au ca principală normă cu o importanta excepţională, existenţa unor structuri judiciare poliţieneşti unice, independente şi eliminarea orcărui paralelism instituţional ori reglementări de competenţe similare referitoare la acest domeniu, pentru a nu se acoperi una pe alta şi pentru a nu plimba responsabilitatea de la unii la alţii.
    Un alt motiv pentru care SRI-ul nu trebuia să aibă absolut nicio legătură cu aplicarea legii penale şi ar fi fost corect să rămână doar cu calitatea de organ de constatare care-i oferă posibilitatea să descopere şi să sesizeze orice fapte penale, este aspectul general recunoscut în literatura de specialitate, că deşi în mod judicios urmărirea penală nu are un caracter public, asta nu înseamnă că această fază a procesului penal trebuie să aibă caracter secret. 

  • Marius
    La investire noul Cabinet de tehnocraţi a anunţat că principalul său obiectiv este o reformă a statului şi modernizarea administraţiei, în sensul de a creşte calitatea şi nivelul de competenţă prin profesionalizarea personalului. În ciuda acestor declaraţii, Dacian Cioloş a girat cu propria semnătură o evidentă legiferare a corupţiei, a nepotismului, a deprofesionalizării şi practic, a distrugerii Poliţiei Române, o instituţie fundamentală a statului. Pentru că niciun om normal şi raţional nu poate asocia performanţa şi profesionalismul cu angajarea unor persoane fără pregătire specifică domeniului în care urmează să activeze.
    Guvernul a adoptat o Ordonanţă de urgenţă prin care se modifică Statutul poliţistului şi oferă legalitate încadrăriilor din sursă externă în Poliţia Română, încadrări care ştim cu toţii că se fac doar pe bază de cumetrii, relaţii, pile şi cunoştinţe, a tot felul de nepoţi, nepoate, neveste, amante, fini, mătuşi, naşi, unchi etc., oameni fără pregătire de specialitate în domeniul poliţienesc, luând o măsură ce constituie exact opusul dezideratului declarat de Guvern la momentul investirii. În acest fel vor fi tranformaţi peste noapte în poliţişti o mulţime de piloşi, indivizi submediocri, nişte eşuaţi profesional şi moral ce nu au reuşit în domeniile pentru care s-au pregătit iniţial şi care în mod evident NU au capacitatea intelectuală să promoveze un examen pentru admitere la una dintre instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor.
    Această măsură pe lângă faptul că e imorală şi atrage deprofesionalizarea instituţiei, va avea un efect direct asupra siguranţei cetăţenilor, iar acest aspect este clar dovedit de experimentul numit "Poliţia Locală". Aceaste compartimente ale administraţiei locale sunt un exemplu elocvent al consecinţelor oferite de aceste încadrări directe din sursă externă, pentru că întreg personalul poliţiei locale este încadrat de pe stradă, fără şcoală, ce au frecventat nişte cursuri timp de 3 luni, iar eficienţa şi competenţa acestora o poate vedea toată lumea zi de zi. 
    Mai grav este că aceşti indivizi încadraţi în poliţie peste noapte fără pregătire, vor avea dreptul să poarte arme de foc şi vor fi înarmaţi (exact cum a fost şi cazul criminalului de la "Perla"), ori este lesne de înţeles, pentru orice om raţional, că acest aspect atentează la siguranţa tuturor şi atrage o influenţă în societate ce este mai mult decât catastrofală, fiind de fapt o măsură iresponsabilă.
    Poliţia Româna este principala instituţie de aplicare a legii, iar activitatea poliţiştilor reprezintă imaginea şi calitatea serviciilor prestate de Guvernul României către cetăţean în domeniul asigurării ordinii publice şi siguranţei, fiind o componentă extrem de importantă în orice stat de drept european. Ori prin această măsură dezastruasă şi iresponsabilă este afectată direct calitatea serviciilor poliţieneşti, prestigiul instituţiei, cât şi imaginea poliţistului în ochii cetăţeanului, majorând dispreţul societăţii pentru această categorie profesională, datorită împământenirii în conştiinţa publică a percepţiei conform căreia oricine poate deveni poliţist, că nu e necesară o pregătire teoretică şi o specializare, că e suficient să îmbraci în uniformă orice individ şi-l trimiţi pe stradă. Iar acesta este unul dintre principalele motive pentru care Poliţia este percepută aşa cum bine ştim cu toţii de către societate.
    Referitor la legalitatea acestei măsuri, impuse prin această Ordonanţă de urgenţă, Curtea Constituţională a hotărât de mai multe ori că, prevederile din Legea 360/2002 rep. privind Statutul poliţistului şi în special cele privind exercitarea raporturilor de serviciu ale poliţistului, fiind funcţionar public civil cu statut special, trebuie reglementate, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, numai prin lege organică, iar prin modificarea şi completarea acestor reglementării legislative de către puterea executivă se încalcă art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. În plus, conform prevederilor art. 115 alin (6) din Constituţie, ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
    Tot Curtea Constituţională a explicat prin hotărârile sale cum stă treaba cu acel caracter de urgenţă şi situaţia extraordinară ce ar justifica necesitate unei ordonanţe de urgenţă. Mai exact, pentru a exista elementele necesare definirii unui caz excepţional, în sensul constatării unui pericol public major şi care să nu poată fi evitat decât pe calea emiterii unei ordonanţe de urgenţă, aceasta trebuie să conţină măsuri urgente pentru salvarea unui interes public aflat în pericol. Ori lipsa de personal invocată în expunerea de motive NU este un pericol public major. De ce? Simplu, această lipsă de personal, nu a apărut peste noapte, nu este deloc ceva neprevăzut. Chiar şi în expunerea de motive a ordonanţei ministerul recunoaşte că acest deficit de personal provine din perioada 2009 – 2015. Deci nu s-a produs peste noapte. Atunci întrebarea firească care se pune este: Când a fost serios acest minister? În decursul celor şase ani, când specialiştii de la resurse umane au spus că suntem prea mulţi şi au fost acceptate disponibilizările sau acum când brusc s-au trezit şi ne spun că deficitul de personal crează un pericol public major!? Înseamnă că trăim într-un astfel de pericol public major de cel puţin şase ani. Mai mult decât atât, zilele trecute a avut loc bilanţul activităţii Poliţiei Române pe anul 2015, iar de acolo conducerea ministerului şi a Poliţiei Române ne-au spus destul de clar că criminalitatea stradală are cea mai mică valoare din ultimii zece ani.
    Deci nu putem vorbi despre acel "pericol public major" necesar, pentru a se justifica modificarea unei legi organice printr-o ordonanţă de urgenţă. 
    Ceea ce conducătorii actuali ai MAI realizează prin acest val de încadrări directe, nu este nimic altceva decât o veritabilă bombă cu ceas, ce va afecta Poliţia Română şi serviciul poliţienesc pentru mulţi ani de acum încolo. Istoria recentă a acestei instituţii demonstrează acest lucru.

  • Roby

    Nu uita că nu eşti singur!

    de Roby, în Profesional,

    Da, şi eu sunt poliţist, sau gabor aşa cum vă place unora să ne spuneţi ...
    Da, şi eu sunt ca Marian Godină, căci despre el este vorba - poliţistul acela de la Braşov care a reuşit să spulbere multe din miturile negative la adresa poliţiştilor şi care a reuşit să demonstreze că pentru a deveni poliţist, trebuie să fii inteligent, cinstit, curajos şi să dai dovadă de abnegaţie.
    Da, şi eu sunt poliţist, nu miliţian şi cred că avem multe de arătat şi demonstrat, generaţiile ăstea din care fac parte eu, Marian şi alţii, pentru că dragă cetăţeanule, să ştii că suntem mulţi ca el. Sunt poliţist şi mă mândresc cu asta! Pentru mine este o onoare să fac parte din Poliţia Română şi să îmbrac cu cinste uniforma. Am jurat că voi face tot ce depinde de mine să te apăr pe tine cetăţene!
    Da, şi mie îmi place să merg la sală, exact cum îi place lui Marian, şi la fel ca şi el şi eu îi filmez când le dau amenda şi devin recalcitranţi. Şi tot ca şi el, nici eu nu "am pus mâna pe bani" şi nu o voi face. Suntem o nouă generaţie de poliţişti, gata să te apărăm, dar să te şi sancţionăm atunci când greşeşti, pentru că asta ne e menirea. Nu ne-am născut poliţişti, ci ne-am născut pentru a fi poliţişti şi ne-am urmat calea.
    Nu o să dăm înapoi vreodată indiferent dacă în faţa noastră e vreun politician care ne "avertizează" că a doua zi ne mută cine ştie pe unde sau vreun interlop cu ceafa lată ne ameninţă că ne dezbracă, ori vreo persoană influentă care prin telefon încearcă să ne determine să nu ne facem datoria, pentru că ştim că dacă ne "facem treaba" legal şi cinstit, nimeni nu are ce să ne facă, cu dreptatea în mână mergem până la capăt şi dincolo, dacă e nevoie.
    Avem nevoie de tot sprijinul cetăţenilor de bună-credinţă, care sunt sigur că sunt mulţi, de sprijinul colegilor, al şefilor şi al clasei politice.
    Astăzi drag coleg Marian, ai demonstrat că existăm, că suntem mulţi şi că avem ceva de spus. Nici nu îţi dai seama, dar e posibil să fi pus punctul pe "i" şi să fi dat naştere unei noi generaţii, care de fapt există, dar care parcă nu era lăsată să se facă remarcată. De astăzi e posibil să se fi schimbat multe, să ne îndreptăm în direcţia în care ne dorim de atât timp. E posibil ca cetaţenii să fi înţeles că avem tot dreptul să îi oprim fără "ordine de serviciu" sau că e posibil să fie încătuşaţi dacă refuză legitimarea, e posibil ca unii să fi înţeles că imixtiunea în activitatea altor poliţişti le este interzisă şi mai e posibil ca unii poliţişti să fi înţeles cu adevarat care e rolul lor în societate, şi astea datorită ţie, Marian!
    E posibil să rămâi în istorie ...
    Şi pentru asta îţi mulţumim, agent şef-adjunct Marian Godină şi nu uita că nu eşti singur!
    Suntem o mare familie, de peste 50.000 de curajoşi, o familie ce se numeşte Poliţia Română! 
    RESPECT MARIAN GODINĂ! "Şi eu sunt Marian"

  • Marius
    Drept urmare a demersurilor MAI în vederea realizării unor încadrări din sursă externă pentru funcţii de poliţişti, e necesar să explicăm pe înţelesul tuturor eventualele consecinţe şi faptul că atât din punct de vedere moral cât şi socio-profesional, o asemenea măsură este un DEZASTRU. Angajarea unor oameni fără o minimă pregătire poliţienească este un demers pompieristic, menit să afecteze atât prestigiul instituţiei, cât şi imaginea poliţistului în ochii cetăţeanului, dar şi raporturile profesionale dintre poliţişti. Realitatea a demonstrat că un asemenea nou venit nu se va putea transforma peste noapte în poliţist, în ciuda celor care susţin contrariul şi categoric va interacţiona negativ cu restul colegilor, al căror rol NU este să pregătească noii cadeţi astfel recrutaţi. Un asemenea individ încadrat de pe stradă, NU este de niciun ajutor, pentru că ipotenţa lui profesională, generată de lipsa pregătirii de bază, trebuie acoperită / compensată cu muncă suplimentară de către ceilalţi poliţişti.
    În plus, este de notorietate faptul că prin aceste "încadrări directe" sunt angajaţi doar pe bază de cumetrii, relaţii şi pile, tot felul de nepoţi, nepoate, neveste, amante, fine, mătuşi, naşi, unchi etc. care nu sunt capabili să promoveze un examen de admitere într-una dintre instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, dar caută tot felul de modalităţi imorale şi ilegale să pătrundă peste noapte în sistemul poliţienesc. Acest fenomen al angajărilor din sursă externă peste tot în lume generează doar incompetenţă şi corupţie, pentru simplul fapt că se desfăşoară în baza traficului de influenţă şi a unor criterii ce nu au absolut nicio legătură cu performanţa.
    Un alt aspect important îl constituie legalitatea unei asemenea măsuri. În prezent legislaţia NU permite încadrări directe pentru funcţii specifice de poliţişti absolut deloc. Există o singură excepţie pentru anumite specializări ori calificări profesionale pentru care Ministerul Internelor nu poate asigura formarea profesională iniţială prin reţeaua proprie de instituţii de învăţământ, dar aceste prevederi nu sunt aplicabile pentru funcţiile de agenţi de poliţie.
    Din punct de vedere legal, Art. 9, alin.(1), din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului, stabileşte foarte clar că poliţiştii provin din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului de Interne.
    Art. 9
    (1) Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    Cu titlu de excepție, alin (3) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea excepţională de încadrare din sursă externă a unor "specialişti" cu studii corespunzătoare cerinţelor postului.
    (3) Pentru unele funcţii pot fi încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare şi siguranţă naţională specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale.
    ...
    (5) Încadrarea unor specialişti în poliţie se realizează prin concurs sau examen, după caz.
    Este vorba deci de "situaţii de excepţie", când este necesară încadrarea unor oameni specializaţi pe anumite domenii care nu pot fi acoperite din resurse interne, fapt prevăzut foarte clar în Art. 2 lit. c din O.M.A.I. 665/2008 privind activităţile de management resurse umane în M.A.I.
    c) funcţii de specialitate - acele funcţii care pentru a putea fi ocupate, potrivit cerinţelor prevăzute în fişa postului, impun existenţa uneia sau mai multor specializări ori calificări profesionale pentru care Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu poate asigura formarea profesională iniţială sau continuă prin reţeaua proprie de instituţii de învăţământ;
    În lipsa acestor condiţii, orice ocupare a unor funcţii vacante cu personal poliţienesc se poate face doar prin suplimentarea locurilor în instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, NU din sursă externă. Mai mult, cu siguranţă funcţiile de agenţi de poliţie se încadrează perfect în ipoteza textului de lege menţionat, agentul de poliţie nefiind un "specialist" în sensul acestor prevederi legale, iar drept urmare, un astfel de demers este vădit nelegal. 
    Sperăm ca atât poliţiştii în activitate şi în mod special viitorii poliţişti aflaţi încă pe băncile instituţiilor de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, să nu ezite şi să formuleze plângeri penale, petiţii şi reclamaţii către instituţiile competente împotriva celor responsabili, având în vedere că aceştia din urmă vor fi supuşi unor prejudicii directe în cazul aplicării unei asemenea măsuri.
    Poliţiştii trebuie să fie conştienţi că trădătorii şi trântorii din sindicate, care în marea majoritate sunt şi ei la rândul lor încadraţi direct ori pensionaţi, susţin cu tărie această bătaie de joc la adresa acestei categorii profesionale, datorită faptului că organizaţiile pe care le conduc au devenit adevărate sindicate galbene, iar ei în prezent se bucură de influenţă şi importante privilegii acordate de conducerea ministerului, ce le oferă posibilitatea să-şi încadreze în poliţie proprii lingăi şi slugarnici.
    Ministerul de Interne susţine pe pagina oficială de facebook că această măsură a încadrării din sursă externă ar fi una de excepţie şi ar avea în vedere acoperirea unui eventual deficit de personal ce ar putea să apară prin ieşirile la pensie. Ceea ce e total fals! Lipsa de personal nu poate fi considerată o situaţie de exepţie, tocmai pentru că prin aceste încadrări directe problema NU va fi rezolvată. Cei angajaţi direct nu îi vor înlocui în adevăratul sens al cuvântului pe cei pensionaţi, ci doar din punct de vedere numeric. Practic aceşti noi angajaţi vor fi la fel ca şi elevii trimişi de şcoli în practică. Chiar şi din punct de vedere economic aceste încadrări directe sunt dăunătoare şi pentru a vă convinge, vă invit să citiţi: De ce suntem împotriva încadrărilor directe!, unde veţi găsi explicat pe îndelete şi argumentat de ce această soluţie nu poate fi una de excepţie, ci doar maschează interese ascunse.
    Ăstea sunt doar câteva din motivele pentru care poliţiştii adevăraţi consideră că angajările din sursă externă sunt inoportune, neperformante şi în mod special ilegale. 

×

Informaţii importante

Acest website foloseşte cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii lor. Mai multe informaţii în Politica de confidenţialitate.