Jump to content
POLITISTI.ro


  • Marius
    Situaţia REALĂ este cu totul alta decât cea prezentată în ultima perioadă prin tot felul de minciuni şi manipulări de către guvernanţi şi jurnalişti. Adevărul este că pensiile poliţiştilor şi cele militare NU sunt pensii speciale, pentru că cele două categorii de pensii sunt reglementate de legi distincte.
    În cazul "pensiilor speciale" există: Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, Legea nr. 303/2004 republicată, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
    În schimb, pentru poliţişti şi militari există doar Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, iar acestea nu fac parte din sistemul public de pensii, ci sunt plătite din bugetele ministerelor de resort, prin intermediul caselor sectoriale de pensii, unde tot militarii şi poliţiştii cotizează în perioada de activitate. 
    S-au spus în ultimele zile o mulţime de minciuni, vehiculându-se informaţii şi cifre aberante în total dezacord cu realitatea. În realitate peste 95% dintre pensiile poliţiştilor şi militarilor au un cuantum între 2500 - 3000, nicidecum sumele vehiculate prin media. Pensiile poliţiştilor şi ale militarilor, care repet, nu sunt pensii speciale, sunt acordate către aproximativ 155.000 de persoane - circa 85.000 - MApN. 55.000 - Interne, 15.000 servicii.
    Într-adevăr, cuantumul pensiilor speciale este destul de mare (valoarea medie a unei pensii speciale depăşeşte 8.000 de lei), dar acestea nu au nicio legătură cu veniturile şi pensiile poliţiştilor, cei mulţi şi tăcuţi, cei demni, cei care sunt de ani şi ani de zile direct afectaţi de nedreptăţile şi inechităţile existente în aceste instituţii. Ăştia sunt cei care îşi pierd viaţa şi sănătatea la serviciu, sunt cei care în ciuda tuturor neajunsurilor, strâng din dinţi şi merg mai departe indiferent de pericole ori de vreme.
    Revenind la pensiile speciale şi în acest caz politicienii mint cu neruşinare şi manipulează, pentru că realitatea este cu totul alta. În prezent sunt aprox. 8600 pensii speciale, care reprezintă doar 0.1% din bugetul naţional de pensii, ce sunt acordate următoarelor categorii profesionale: parlamentari, diplomați, magistrați, grefieri, personal aeronautic, auditori ai Curţii de Conturi, judecători CCR şi funcţionari parlamentari.
    În justificarea modificării legii pensiilor poliţiştilor şi militarilor, se tot vorbeşte de o pensie de 34 000 lei, fără să se precizeze că există o singură pensie de acest fel şi că aceasta aparţine unui magistrat, pensionat în baza legii de pensionare a magistraţilor şi nu în baza legii pensiilor militare, lăsând falsa impresie ca toate pensiile poliţiştilor şi militarilor ar fi aşa mari. Se manipulează şi se minte cu neruşinare, pentru că nici nu e posibil aşa ceva din moment ce aprox. 60% din personalul Poliţiei Române este plătit cu salarul minim pe economie.

  • Marius
    Nu este un secret că Facebook colectează o mulţime de date despre utilizatorii săi dar şi despre utilizatorii de internet care nu au un cont pe reţeaua socială.
    Cea mai mare reţea de socializare se laudă cu apoximativ două miliarde de utilizatori şi deţine o cantitate uimitoare de conţinut generat de aceştia, pentru că în medie, un utilizator Facebook petrece cel puţin o oră în fiecare zi pe site-ul de socializare, potrivit datelor furnizate chiar de Facebook.
    Concret, Facebook vede şi stochează ce tip de smartphone foloseşte fiecare utilizator, sistemul de operare desktop şi browser-ul, obiceiurile de călătorie, unde locuieşte utilizatorul (chiar dacă acesta nu completează rubrica respectivă în profil) etc. şi chiar opiniile politice. Multe dintre aceste date sunt predicţii care se fac în baza paginilor apreciate (accesând butonul like), a actualizărilor de stare, al prietenilor, a locaţiei, a interesului legat de carieră şi chiar asupra modului în care utilizatorul interacţionează cu alte conturi sau anunţuri, atât pe Facebook cât şi în afara site-ului. Iar acestea sunt doar câteva dintre datele pe care Facebook le face publice.
    Spre exemplu, Facebook stochează permanent următoarele date:
    Tot ce apreciează utilizatorul (când accesează butonul like): fotografii, postări, note, oameni, videoclipuri, comentarii. Analizează toate aprecierile şi distribuirile. Absolut toate mesajele personale cu alţi utilizator. Facebook stochează aceste mesaje chiar şi după ce utilizatorul le şterge. Toate postările de pe wall şi comentariile şterse. Chiar dacă utilizatorul şterge o postare sau un comentariu, acestea rămân pe serverele Facebook. Absolut toate postările şi mesajele nefinalizate, pe care utilizatorul a început să le scrie, dar care nu au fost publicate niciodată. Exact! Facebook stochează chiar şi datele ori informaţiile pe care utilizatorul se răzgândeşte şi nu le mai publică. Toate fotografiile şi videoclipurile pe care utilizatorii le postează, precum şi cele pe care le distribuie. Mai mult, stochează şi date precum locul unde au fost făcute, data, şi adresa IP a dispozitivului de pe care au fost publicate. Momentul în care utilizatorii devin ori încetează să fie prieteni, cât şi când aceştia comunică activ între ei. Toate acţiunile, aprecierile şi postările utilizatorilor pe Instagram sau WhatsApp (ambele fiind deţinute de Facebook). Toate evenimentele la care utilizatorul participă cât şi locurile, oraşele ori ţările pe care aceştia le vizitează. Toate dispozitivele utilizate pentru conectare în contul de Facebook. Toate activităţile de pe alte site-uri, pe care utilizatorul s-a înregistrat ori conectat prin intermediul contului Facebook. Toate paginile web care conţin butonul "Distribuie pe Facebook" sau "Like" permit colectarea acestor date. Stochează informaţii despre toate site-urile web vizitate din postările sau anunţurile din feed-ul de ştiri Facebook. Nivelul de educaţie şi venitul fiecărui utilizator. Datele tuturor cardurilor. Preferinţele politice ale utilizatorului. Fotografia (faţa) utilizatorului. Când cineva etichetează un utilizator într-o fotografie, Facebook stochează imaginea în baza de date pentru a putea identifica cu precizie faţa utilizatorului şi în alte fotografii ulterioare. Dacă cineva se îndoieşte de veridicitatea acestor informaţii, se poate convinge singur întrucât Facebook oferă tuturor utilizatorilor posibilitatea să descarce o copie a datelor personale de pe Facebook. Procedura este foarte simplă, se accesează pagina cu setări generale ale contului https://www.facebook.com/settings şi se accesează link-ul "Descarcă o copie a datelor tale de pe Facebook". Datele primite sunt sub forma unei arhive .zip, iar după dezarhivare, toate informaţiile vor fi afişate sub forma unor pagini web HTML.
    Spre exemplu o organizaţie non-profit a publicat în urmă cu ceva vreme pe site-ul Europe versus Facebook datele pe care le-a primit de la Facebook despre un utilizator, iar volumul de informaţii primite este incredibil, documentul PDF conţine peste 850 de pagini. Facebook, deşi implicată în mai multe scandaluri legate de siguranţa datelor personale ale utilizatorilor şi a dreptului la intimitate, susţine că respectă legislaţia în domeniu şi că nu abuzează de datele utilizatorilor săi. 
    Rolul acestui articol nu este acela de a determina pe cineva să-şi închidă contul de Facebook, pentru că asta nu este o soluţie ori o rezolvare. Datele personale şi informaţiile unui cont de Facebook închis nu sunt şterse din bazele lor de date. E bine doar ca fiecare să ştie adevărul şi să se comporte în consecinţă, mult mai atent în mediul online.

  • Marius
    Potrivit unui proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, pus recent în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, se va introduce o noutate importantă în lupta contra acestui fenomen îngrijorător, respectiv va deschide calea obţinerii unui ordin de protecţie provizoriu.
    Conform proiectului, ordinul de protecție provizoriu va putea fi emis pentru acele fapte grave de violenţă domestică, adică faptele ce pun în pericol viaţa şi integritatea fizică a victimei. Practic, poliţistul va putea fi sesizat atât de victimă, cât şi de orice altă persoană care are cunoştinţă de astfel de fapte, iar acesta după ce verifică situaţia la faţa locului "poate emite un ordin de protecţie provizoriu în cazul în care se constată că există un risc iminent asupra vieţii, integrităţii fizice, sănătăţii sau libertăţii unui membru de familie".
    Ordinul de protecţie provizoriu este executoriu, iar prevederile sale se aplică de îndată, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen. În situaţia manifestării refuzului agresorului, punerea în executare a măsurilor stabilite prin ordinul de protecţie provizoriu se realizează prin constrângere, se precizează în proiect. Odată ce este emis de poliţist, ordinul va fi trimis pentru confirmare la procuror, în cel mult 24 de ore, însă procurorul dacă constată aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, îl poate infirma motivat.
    În prezent, victimele violenţei în familie pot obţine un ordin de restricţie de la instanţa de judecată, însă documentul nu se poate obţine de îndată. Trebuie făcută o cerere către instanţa competentă, iar soluţionarea ei de către judecător se va face în maxim 72 de ore.
    Prin ordinul provizoriu poliţistul va putea dispune, temporar, una sau mai multe măsuri:
    evacuarea temporară a agresorului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, cu obligaţia de a preda cheile locuinţei poliţistului; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei şi, dacă este cazul, schimbarea încuietorilor locuinţei; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate prin acesta; predarea de către agresor organelor de poliţie a armelor deţinute sau ridicarea acestora. În fine, proiectul de lege trebuie să treacă atât de Guvern, cât şi de Parlament, să fie aprobat de Preşedinte prin decret şi abia după ce este publicat în Monitorul Oficial poate să producă efecte.

  • Catalin
    După fiecare schimbare a Guvernului ori a Parlamentului, securiştii din Jandarmerie îşi pun în funcţiune PCR-urile ("pile, cunoştinţe şi relaţii") din lumea politică, ale căror părţi dorsale le pupă cu insistenţă şi fără întrerupere, iar prin intermediul acestora mai trimit în Parlament câte o propunere legislativă, prin care încearcă în disperare să capete competenţe sporite ori din cele specifice Poliţiei Române. Drept dovadă, vă reamintesc doar câteva dintre propunerile de modificare a legislaţiei referitoare la competenţele jandarmilor din trecut:
    În februarie 2007 un grup de senatori au iniţiat un proiect de lege care prevede acordarea Jandarmeriei a competenţelor de cercetare penală specifice poliţie judiciare cât şi modificarea legii de funcţionare a Jandarmeriei în care se dorea introducea sintagmei "forţă de poliţie a statului". Se poate consulta aici: proiectul de lege - RESPINS definitiv de ambele camere, abia în 21.06.2012; În martie 2009 un deputat susţinea un proiect de lege referitor la acordarea competenţelor de poliţie judiciară Jandarmeriei - proiect de lege RESPINS definitiv de Senat la 16.12.2009; În septembrie 2009, doi deputaţi au iniţiat un proiect de lege care prevedea modificarea legii de funcţionare a jandarmilor, în sensul acordării acestora competenţelor de menţinere a ordinii publice. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de către Senat la 21.06.2012; În decembrie 2010 câţiva deputaţi au iniţiat şi susţinut un proiect de lege pentru modificarea legislaţiei rutiere în vederea acordării de competenţe de poliţie rutieră Jandarmeriei. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de ambele camere, abia în martie 12.03.2013; Anul trecut, în februarie 2016, a apărut o propunere pentru înfiinţarea "jandarmeriei rurale" în care se solicitau competenţe specifice de poliţie privind menţinerea ordinii publice cât şi înfiinţarea unor unităţi/subunităţi de jandarmerie în mediul rural. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de Senat la 19.09.2016. Şi în prezent jandarmii au găsit un senator, domnul senator Viorel Sălan, general în rezervă al Jandarmeriei, fost inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara, un fost securist transformat după 1990 în jandarm. Puteţi consulta bibliografia domnului senator în care menţionează că a fost comandant de pluton la Brigada de Jandarmi Timişoara între 1982 - 1985, iar între 1985 – 1988 a fost ofiţer instructor la Brigada de Jandarmi Timişoara, deşi în acele vremuri nu existau jandarmi, ci erau trupe de securitate. Domnul senator, general jandarm în rezervă a trimis în Parlament un nou proiect de lege prin care se doreşte acordarea competenţelor de poliţie judiciară Jandarmeriei, competenţe specifice de poliţie privind reţinerea şi conducerea la sediu a persoanelor, atribuţii privind avizarea societăţilor de pază şi aşa mai departe. Îngrijorător este faptul, că nu mai puţin de 124 de senatori şi deputaţi au semnat în calitate de coiniţiatori acest proiect de lege aberant. Este trist că aceşti parlamentari nu cunosc adevăratele motive pentru care Jandarmeria nu poate avea competenţe de poliţie judiciară ori altfel de competenţe şi au semnat ca primarii, un proiect de lege care încalcă tratatele internaţionale pe care România s-a angajat să le respecte, încalcă Constituţia României, acquis-ul comunitar şi chiar o hotărâre a CEDO.

    Oricine citeşte proiectul de lege şi expunerea de motive care însoţeşte acest document, poate constata cu uşurinţă că acesta a fost conceput şi redactat de nişte jandarmi cu o minte îngustă şi gândire soldăţească, iar iniţiatorul a copiat cuvânt cu cuvânt, textul fiind preluat cu copy-paste fără măcar să-l citească, întrucât în conţinutul acestuia se regăsec expresii de genul "instituţiei noastre", deşi cel puţin teoretic iniţiatorul ar trebui să fie un parlamentar, nu un jandarm. 
    Revenind la proiectul de lege în sine, cred că ar fi util ca cineva să-i informeze pe aleşii din Parlament, că în conformitate cu principiile europene, în statele democratice cetăţeanul contribuabil, nu este cercetat, investigat, sancţionat ori reţinut de militari - de structuri cu statut militar, întrucât astfel de practici sunt specifice regimurilor totalitare. Aplicarea legii, cercetarea, investigarea, etc. unui cetăţean trebuie să se facă tot de către personal civil (funcţionari publici), într-un mod cât se poate de transparent, fără ca cei ce fac parte din vreun sistem militar să aibă vreo implicare în aceste chestiuni. Acest aspect este necesar pentru că sub paravanul sistemului militar nu poate exista şi nici nu mai poate fi garantată aceea transparenţă prin care sunt respectate drepturile cetăţenilor, din moment ce militarul este supus altor reguli, el este cercetat şi judecat de un alt sistem distinct al justiţiei, iar sistemul militar prin natura lui, este închis publicului fiind protejat de instituţia secretului militar. Astfel sub acest paravan al secretului militar, care din punct de vedere legal intră în categoria informaţiilor secrete de stat, se pot ascunde sau muşamaliza foarte multe abuzuri împotriva celor cercetaţi, iar din această cauză, nicăieri în tările cu o democraţie consolidată şi adevărată nu se permite amestecul structurilor militare în domeniul aplicării legii pe timp de pace. Pentru a înţelege ce presupune asta, trebuie precizat că toate documentele întocmite de personalul militar pot fi protejate firesc de acest secret miltar/stat şi nu pot fi declasificate de instanţele de judecată, ci numai prin hotărâre a Guvernului doar la solicitarea motivată a emitentului, iar ca urmare se pot ascunde foarte uşor încălcări ale legii, erori administrative, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării ale intereselor legitime şi limitării ale accesului la informaţiile de interes public. Drept dovadă este şi faptul că atunci când România a negociat aderarea la Uniunea Europeană, o importantă condiţie a fost demilitarizarea serviciului poliţienesc, alinierea şi armonizarea acestuia cu standardele Uniunii Europene, fapt ce s-a produs încă din 2002. 
    Prin aceste prevederi aberante propuse în proiectul de lege, care se suprapun cu atribuţiile altor instituţii ale statului este anulată practic demilitarizarea poliţiei din domeniul aplicării legii, a respectării drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetăţenilor şi se încalca acquis-ul comunitar. Mai mult, Uniunea Europeană solicită şi recomandă permanent statelor membre să elimine orice formă de paralelism existent în domeniul instituţiilor de aplicare a legii, scopul politicilor europene în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne (renumitul capitol J.A.I.) prevăd aspecte foarte clare în acest sens, ce au ca principală normă cu o importanta excepţională, existenţa unor structuri judiciare poliţieneşti unice, independente şi eliminarea orcărui paralelism instituţional, ori reglementări de competenţe similare referitoare la acest domeniu, pentru a nu se acoperi una pe alta şi pentru a nu plimba responsabilitatea de la unii la alţii. 
    De asemnea trebuie menţionat aici şi faptul că există o condamnare a CEDO împotriva României, din vremea când Poliţia Română avea statut militar, în care Curtea Europeană a condamnat statul român tocmai pentru că autorităţile nu au desfăşurat o anchetă corectă. Cum a ajuns CEDO la o asemenea concluzie? Dacă veţi avea curiozitatea să citiţi Hotărârea CEDO în cazul Barbu Anghelescu versus România, din 5 octombrie 2004, nr. 46430/99, vă veţi convinge despre faptul că CEDO a stabilit că cercetarea şi urmărirea penală efectuată de militari când în cauză sunt implicaţi civili, încalcă prevederile art.3 din Conveţia Euroapeană a Drepturilor Omului. 
    Într-un limbaj mai comun şi nu atât de tehnic CEDO a constatat că în România, la aceea vreme, poliţia avea un statut militar, iar poliţiştii ce efectuau cercetarea/urmărirea penală, în cazul unor acuzaţii de tratament inuman ori degradant, în virtutea statutului militar, nu erau cercetaţi de parchetele şi instanţele de drept comun, ci de către cele militare. Având în vedere aceste aspecte, curtea europeană a hotărât că cetăţeanul român nu a avut parte de un proces echitabil, nu a avut parte de un tratament din partea statului, corect şi imparţial. 
    Astfel că în repetate rânduri, în hotărâre mai sus menţionată Curtea Europeană constată acest aspect, la punctul nr. 41 şi 43, CEDO spune:
    Exact ce se va întâmpla şi în cazul în care parlamentarii adoptă proiectul de lege privind sporirea competenţelor jandarmilor. Practic România se va întoarce în timp şi vor fi aruncate la gunoi toate reformele impuse de europeni pentru a ne primi în U.E. Numai că asta nu ar fi singura problemă, în aceeaşi hotărâre, CEDO a stabilit şi faptul că acest aspect duce implicit la încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, sau altfel spus civilii nu au parte de un proces echitabil, atunci când sunt investigaţi şi cercetaţi de militari. Şi găsim în hotărâre punctul 66 şi 67, unde curtea europeană spune:
    Într-un limbaj mai comun curtea europeană a hotărât că toate anchetele desfăşurate de militari împotriva civililor, nu pot fi considerate ca fiind independente, deoarece tocmai statutul militar, ce are la bază principiul subordonării ierarhice, chiar dacă această legătură nu este una instituţională, nu conferă suficiente garanţii privind corectitudinea şi independeţa necesare într-o anchetă penală.
    Asta înseamnă că orice anchetă penală în care militarii efectuează acte de urmărire penală, poate avea ca final o condamnare a României de către CEDO, fie că le place sau nu ori că domnii jandarmi vor să înţeleagă sau nu.
    Mai mult decât atât, tot acolo Curtea Europeană vorbeşte despre o "independenţă practică" care în sistemul militar nu există, deoarece subordonarea ierarhică este chiar esenţa statutului de militar. Milităria constă tocmai în urmarea ordinelor superiorului orbeşte, acolo nu trebuie să gândeşti, să analizezi, să-ţi pui întrebări, ci doar să execuţi ordinul. Ceea ce nu se împacă deloc cu principiile din sistemul juridic actual, ce impun acea "independenţă practică" celui ce efectuează cercetări într-un dosar penal. În plus, ceea ce nu ştiu mulţi dintre parlamentarii coiniţiatori, probabil nici cei din minister este faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se joacă cu aceste lucruri, acel aviz de poliţie judiciară nu este o simplă formalitate aşa cum cred jandarmii. Există cazuri de jandarmi ce s-au transferat în Poliţia Română, devenind astfel poliţişti (pentru că da, 99% dintre jandarmi îşi doresc să fie şi ei poliţişti) şi care datorită faptului că provin din Jandarmerie, nu le-a fost acordat avizul de poliţie judiciară, motivaţia (una corectă, de altfel) fiind că nu posedă cunoştiinţele juridice necesare.
    Concluzia este că deşi demilitarizarea Poliţiei Române s-a dovedit un proces anevoios ce a început abia în anul 2002 şi din păcate nici în prezent nu este încă 100% demilitarizată, întrucât încă mai există în poliţie căprari ce regeretă vremurile în care poliţistul avea statut de militar, Parlamentul şi Guvernul României doresc întoarcerea în trecut prin infiltrarea în sistemul judiciar, în materie de procedură penală, a unei structuri militare. Prin urmare, în loc să consolidăm democraţia din România, Guvernul şi Parlamentul propun un fenomen invers.
    Expunerea de motive este o înşiruire de cuvinte goale, din care rezultă o slabă pregătire juridică a iniţiatorului. Găsim acolo în expunerea de motive următoarea frază: "legea nu prevede că jandarmul poate stabili identitatea persoanelor". Dacă este adevărată afirmaţia, cum şi-au îndeplinit până acum atribuţiile? Încălcând legea? Cum au aplicat jandarmii contravenţii şi au constatat infracţiuni, fără să aibe dreptul legal de a stabili identitatea unei persoane!?

    Într-adevăr legea nu le permite jandarmilor să conducă sau să invite persoane la sediu, asta tocmai pentru că sunt o structură militară şi acolo este vorba despre o unitate militară. În anul 2017, în România, ţară membră a U.E., se doreşte ca cetăţeanul, civilul, să fie reţinut, săltat şi dus într-o unitate militară, unde să fie cercetat de militari. 
    Halucinantă este şi declaraţia doamnei Ministru al Afacerilor Interne, Carmen Dan, care a declarat, că proiectul care prevede atribuţii sporite pentru jandarmi nu este unul rău, precizând că nu sunt încălcate atribuţiile Poliţiei Române. Oare chiar a citit acel proiect de lege? Pentru că dacă într-adevăr a citit proiectul şi face o asemenea declaraţie, lucrurile sunt grave. Înseamnă că avem un ministru ce nu este capabil în a interpreta şi raţiona corect pe baza informaţiilor disponibile. Însă cu siguranţă nu a citit acest proiect de lege, ci doar a luat de bune analizele generalilor jandarmi din eşalonul doi, ce o consiliază. Stimată doamnă, sunteţi înconjurată de nişte generali jandarmi, ce vă mint şi vă manipulează fără jenă. Drept dovadă declaraţia dvs. conform căreia nu sunt încălcate atribuţiile Poliţiei Române. Dacă veţi citi proiectul de lege, veţi găsi acolo:

    După cum oricine poate observa, tocmai încălcarea/modificare atribuţiior Poliţiei Române se doreşte a se realiza de către jandarmi. Asta presupune ca atribuţiile pe linia avizării societăţilor de pază, a avizării personalului civil de pază, gărzi de corp, avizarea planurilor de pază pe care orice societate comercială ce deţine un punct de lucru trebuie să-l aibă, orice persoană fizică autorizată, chiar şi persoane private să fie controlate de o structură militară. În România în loc să redefinim separat structura militară, de zona civilă, militarizăm şi ceea ce era civil. Astfel de atribuţii acordate unei structuri militare ce va imixtiona cu zona privată, cu drepturile şi libertăţile fundamentale, ne trimite în trecut, în perioada comunistă, când o structură militară controla societatea civilă. 
    Bine ar fi dacă doamna ministru nu ar mai da crezare poveştilor nemuritoare pe care foştii securişti, actualmente jandarmi, le repetă cu obsesie, acele poveşti conform cărora în sistemul militar ar fi mai multă rigoare, disciplină, integritate, onoare, etc. Sunt doar legende urbane, nişte stereotipuri propagandistice ... pentru că mergând pe această logică rudimentară şi nesănătoasă, conform căruia militarul ar fi superior civilului, atunci înseamnă că pentru ca România să aibă o guvernare integră şi onorabilă ar trebui să avem o dictatură militară, ceea ce ştim cu siguranţă că nu-i adevărat.

  • Marius
    Anul acesta, Poliţia Română aniversează împlinirea a 195 de ani de atestare documentară, prilej cu care au fost decernate premiile "Poliţistul anului" - ediţia 2017.
    Premiile sunt acordate în semn de apreciere pentru rezultatele deosebite obţinute în activitate, pe parcursul anului 2016, şi sunt împărţite în 5 domenii specifice muncii de poliţie la care se adaugă un premiu special.  
    Astfel, la categoria "ordine şi siguranţă publică" a fost desemnat câştigător subcomisarul de poliţie Ujica Petru – Daniel, din cadrul Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Braşov. La data de 18 august 2016, în urma activităţilor investigative desfăşurate de polițist, au fost indisponibilizate 38 de vagoane cu material lemnos, fără documente legale.
    Câştigătorul categoriei "investigarea şi combaterea criminalităţii" a fost desemnat comisarul-şef de poliţie Andreica Paul –Leon, din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa – Năsăud. În anul 2016, deşi a fost împuşcat în braţ pe parcursul misiunii, poliţistul a reuşit localizarea şi prinderea unui infractor violent, autorul unei tâlhării armate.
    Câştigător la categoria "combaterea criminalităţii organizate" a fost desemnat un polițist din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate. Acesta s-a remarcat în instrumentarea unui dosar penal privind săvârşirea  infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălarea banilor, fapte prin care s-a cauzat un prejudiciu de peste 13.500.000 de euro.
    La categoria "suport operativ" câştigător a fost desemnat agentul şef adjunct de poliţie Apetrei Emanuel. Poliţistul este unul dintre cei mai buni specialişti în domeniul examinării imaginilor şi înregistrărilor video de tip "recunoaștere facială", având un rol  important în asigurarea materialului probator într-un volum impresionant de cauze.
    Câștigătorul categoriei "suport misiuni şi activităţi" a fost desemnată Direcţia Management Resurse Umane. Unitatea a gestionat în mod eficient situaţia rezultată din pensionarea unui număr însemnat de poliţişti, specialiştii acesteia asigurând desfăşurarea în condiţii de legalitate, transparenţă şi echidistanţă  a concursurilor de încadrare de personal. 
    Premiul Special a fost acordat Direcţiei de Combatere Criminalităţii Organizate, care a  realizat cea mai mare captură de droguri înregistrată în România, respectiv 2,6 tone de cocaină brută, disimulată în podeaua a 4 containere trimise din Columbia, cu destinaţie finală Olanda. În urma operaţiunii au fost arestate 6 persoane, inclusiv organizatorul şi au fost confiscaţi 1.500.000 de euro.
    Sursa: www.politiaromana.ro

×

Informaţii importante

Acest website foloseşte cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii lor. Mai multe informaţii în Politica de confidenţialitate.